M-am tot amăgit că ar fi bine să mă abțin, că nu trebuie să dialoghez cu inerția pe o temă delicată, precum aceasta. Pentru că prea-s mulți cei care, cu obrajii umflați de indignare, (precum cimpoiul aflat sub presiune!), se îmbățoșează să susțină o asemenea gogomănie! Cum că… ei/ele nu fac politică! După modesta lor părere, ei fac orice altceva: literatură (minoră, într-un caz fericit una de… de garsonieră aflată în mansarda poeziei/ prozei, nici măcar de apartament cu două camere comandate!), sport (azdrucându-se asupra unor nevinovați, înfigându-și condeiele sterile în beregata lor, cu excepția celor aflați în turma oierului fotbalistic), muzică de orice fel (defulând impresii… sonore dintr-o lume „muzicală”, în care au atins maximum performanțelor de specialitate în perioada studiilor aprofundate de la… grădiniță!), călătorii (aruncându-și privirea prin cotloanele unor locuri aparent banale, fără să priceapă tâlcul adânc al existenței nu știu cărei civilizații trecute sau prezente), modă (singurele amintiri vandabile – pe care le-ar putea valorifica – fiind cele din perioada în care erau înfășați de alții) etc. etc.

Alții pretind că sunt dedicați exclusiv… profesiei! Ei sunt dascăli (de școală nouă, postdecembristă, în care nimeni nu a mai investit nimic din vremea lui Pazvante Chioru!), medici (cu salarii mari, într-un… spital, în care cresc bălăriile și se-nmulțesc virușii/ stafilococii/ bacilii-n saloane și-n sălile de operație!), funcționari (ocupând scaune în spatele unor ghișee/ birouri, unde adesea te poartă zadarnic nevoia), comis voiajori, coate-goale, zgârie-brânză, terchea-berchea trei lei perechea, vânzători de piei de cloșcă etc.

Toți oamenii ăștia de bine pretind că ei nu fac politică! Fac… cultură, fac artă, fac știință și tehnică, fac… educație, fac sport de performanță etc.! Și cred despre ei că sunt – și trebuie să rămână – doar… profesioniștii care urnesc carul cu roți pătrate al dezvoltării țării! Strâmbă din nas (ca și cum l-ar avea pe rulmenți!), atunci când aud de… politică. Parcă politica asta ar fi o arătare care nu-i de demnitatea sau de nasul lor. Care ar trebui închisă într-un budoar/ gineceu, unde să fie doar la cheremul poftelor hulpave ale acelora care sunt dispuși să o frecventeze contra cost. Pentru că ei o resping ab initio, fără a avea măcar curiozitatea de a o încerca! Să o privească de aproape în ochi, s-o pipăie și să urle… ESTE (vorba poetului)! Și să și-o administreze, inițial în doze mici, să nu se deranjeze la impresiile stomacale! Ca niște adevărați homeopați! Care-și protejează Karma, ferind-o de contactul brutal cu factori perturbatori, precum această scârnăvie de… politică!

De la un moment dat încep să privească în jos, din înălțimea turnului lor de fildeș. Și simt acut cum unele din cele care-i înconjoară de atâta vreme încep să… pută! Deși mirosul fetid le gâdila de multă vreme nările, nu le mai place nimic din ce-i în jur! Și devin mai colocviali în cercul lor de prieteni, căutând explicații pentru una, pentru alta. Nu merg decât la cauze superficiale, secundare sau terțiare, al căror efect în planul acțiunii practice este – cam de fiecare dată – neglijabil! Le este greu, dacă nu imposibil, să admită că starea de lucruri pe care încep să o vadă cu alți ochi, s-ar putea datora și modului în care este prestată activitatea politică. Chiar de către cei pe care i-au ales, sau pe care – prin absența deliberată de la urne – au refuzat să-i aleagă! Pentru considerentul asumat (!?) că… ei nu fac politică!

Nașterea lui Venus (Afrodita) de Sandro Botticelli

Mi-am ieșit din păreri, provocat de cuvintele sibilinice ale unei blogărițe care cochetează cu eseistica (bazată pe impresii personale) și cu literatura de scară (perseverentă, deși o face cu greșeli de toate felurile); care a răspuns la e-mail-ul unui cititor (am crezut că ați atacat în sfârșit un subiect serios, politic), susținând că Spre binele meu – nu mă bag in politică….! Ce a înțeles tânăra din sfatul prietenesc al corespondentului ei (Sunteți o persoană tânără. Spre binele dvs., nu trebuie să stați deoparte. De altfel, nici cei bătrâni, pentru îndreptarea spinării, pentru nepoți și pentru că încă trăiesc, nu trebuie să stea deoparte.), ne dăm seama din răspunsul acesteia: Ca să mă apuc de „politică” ar trebui să-mi fac un nou blog – cu tematică specifică! Și și-au mai dat și alții cu presupusul pe aceeași temă.

În ce mă privește, i-am postat un comentariu (sper eu că) suficient de lămuritor: «Faci „politică” și atunci când mergi pe stradă! Deoarece există riscul să calci/ cazi într-o groapă. Nu mai spun că faci același lucru de fiecare dată când duci ceva la gură! Și când scoți ceva pe gură! Faci politică și atunci când respiri, deoarece s-ar putea să constați prea târziu că aerul a devenit… irespirabil! La propriu! Așa că, vrei nu vrei, faci / facem politică!

Cât despre morala povestirii tale – conform căreia „O picătură nu poate deveni atât de murdară, încât oceanul să nu o poată curăța…”, realitatea zilei de astăzi bate… ficțiunea! De fapt și asta-i tot politică! La scară globală, însă.»

Toți acești oameni se fac că nu pricep, (sau chiar nu pricep) că tot ce ține de viața lor, de viața noastră, înseamnă politică! Deosebită de cea militantă, de partid. Politica omului de rând, doritor ca singura lui trecere prin viață să fie una… normală. Numai că EL, omul simplu, nu a fost învățat ce înseamnă normalitatea! El perpetuează o genă pe care se pare că i-au inoculat-o strămoșilor săi secolele de viață dusă doar la nivelul solului, de târâtoare prin istoria altora! Și care, foarte rar, a săltat capul; și atunci, cel mai adesea, pentru a-și refixa privirea în pământ.

Câtă minte îți trebuie ca să înțelegi că tot ce ține de confortul tău ca om al cetății înseamnă politică!? Că doar astfel se pot aborda și soluționa probleme de viață și/ sau de moarte, precum transpunerea în practică a unor drepturi fundamentale, doar formal garantate constituțional!? Că nu există niciun fel de garanție că ele vor fi și respectate, dacă nu veghezi permanent în lanul de secară al democrației!?

Au ieșit la iveală atâtea despre chinul celor care ajung în spitalele de stat. Acolo de unde, dacă ai șansa să mai ieși pe picioarele tale, duci cu tine tot felul de alte infecții… nosocomiale! Și tot ce se întâmplă acolo înseamnă… politică! De la numiri în funcții (cel mai adesea în urma unor concursuri trucate), lipsa de personal medical de specialitate, de medicamente și servicii medicale și administrative de calitate, până la licitațiile aranjate!

Atunci când ai ales să nu iei parte la mitinguri și/ sau demonstrații, organizate contra unui regim care nu are alt scop decât salvarea hoților din propria sa gașcă politică, tot politică ai făcut! Oricât de tare ți s-ar părea că nu! Și te-ai lăuda cu asta!

Atunci când semenii tăi, care aveau un dram în plus de conștiință civică, te chemau alături de ei și ai ales să nu te duci, tot politică ai făcut! Opțiune care este una deliberat și radical diferită de cea a tinerilor care, în decembrie 1989, au ales să iasă cu piepturile goale în fața gloanțelor unui regim totalitar. Te-ai întrebat vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă ei nu ar fi făcut-o!? Pentru că Tu nu te vezi făcând acum un asemenea gest… moral și mortal! Indiferent de răul care s-ar putea abate asupră-ți și asupră-ne! Trebuie să știi că și această alegere este tot una politică!

Chiar dacă îți blestemi zilele când stai cu orele la cozile nesfârșite care te târăsc spre stațiunea montană/ marină a visurilor tale, și alegi să nu participi la nicio formă de protest pentru a-i determina pe guvernanți să grăbească realizarea unor autostrăzi autohtone, tot politică faci! Sau n-ai știut!?

Când vezi cu ochii tăi cum arată lumea de dincolo de granițele vestice și/ sau sudice ale țărișoarei noastre, și te întorci plin de asemenea impresii, dar nu faci nimic pentru o schimbare în bine și pe plaiurile „carpato-danubiano-pontice”, tot politică faci!

Când crezi că analfabeții există de când lumea doar pentru a ne/te conduce – și nu faci nimic pentru a asigura un mâine mai bun pentru tine și ai tăi – tot politică faci!

Desigur că o asemenea „alegere” este una personală, dar urmările ei se repercutează asupra întregii societăți!

În cazul în care crezi că se poate întâmpla de-adevăratelea, așa cum perorează Dragnea, că dacă ajung ăilalți la guvernare (cei din actuala opoziție), și-o să-ți ia cu japca «terenurile, casa, frigiderul, „aragazele”(!)», mobila (și ce-o să mai vrea mușchii lor!), – în ce te privește – înseamnă că nu mai sunt multe de făcut!

Dacă-ți imaginezi că toți ceilalți sunt „adversari ai României”, care lucrează doar împotriva intereselor acesteia,
dacă crezi că un individ de aproape… 90 de ani, pe numele lui George Soros – sau mulți alții – (numiți sau nenumiți, dar… aflați permanent la pândă!), stau în spatele acestei „politici antinaționale”,
dacă ești convins că singurii apărători ai țărișoarei asaltată de inamici nevăzuți, sunt PSD, ALDE, UDMR, reprezentanții MINORITĂȚILOR din parlament, așa cum susține Nicolae-Liviu Dragnea, sunt slabe speranțe să-ți mai revii!
Dar trebuie să știi că și asta e tot un fel de politică! Doar că-i bazată exclusiv pe intoxicările altora și nu pe discernământul propriei tale minți.

„Vor să se desființeze dreptul la proprietate. Dacă vreți să nu mai aveți case, terenuri, frigidere, aragaze, OK. Dar să votați în cunoștință de cauză. Ce au mai spus? Că vor să dea OUG să aresteze toți pesediștii. Se pare ca fasciștii de dinainte încep să fie invidiosi. Au mai zis că nu sunt de acord cu programul de dezvoltare locală și trebuie desființat, au şi cerut public şi oficial în Parlament să se desfiinţeze acest program”, a afirmat recent Nicolae-Liviu Dragnea la Botoșani, referindu-se la USR și PLUS.

Dacă tu crezi că un lider politic, cu pretenții de guru național, are dreptul să-l facă „mincinos” pe un tânăr opozant (!?) al său și să-l numească „NIMIC”, asistând pasiv la linșarea acestuia de către adulatorii săi interesați, este bine să știi că-i tot un fel de politică! Este adevărat că o asemenea excrescență maladivă, indusă de antenele varaniene, nu are nimic de-a face cu democrația și cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetățeanului.

Dacă tu crezi că-i dreptul celor ajunși la guvernare să obțină voturi, declarând că fac una (că o să aplice un Program de guvernare împănat cu promisiuni găunoase, irealizabile în veac!), iar apoi (după ce și-au văzut sacii-n căruța guvernării!) să se preocupe doar de găsirea unor „soluții” de conjunctură – cele mai multe prin violarea legislației în vigoare, ale cărei țipete disperate ne-au făcut cunoscuți întregii lumi libere – pentru salvarea furilor fără frontiere (îi includ aici și pe cei scăpați de brațul legii, prin fuga spre Costa Rica, Madagascar, Serbia etc.), tot politică faci! Oricât de tare ai susține TU contrariul.

Credința falsă că prin crearea unor depozite/ magazine de cartier – la care să se desfacă doar produse agro-alimentare românești (precum roșii, carne de oaie de-a lui Daea, carne de porc de-a lui Dragnea junior etc.) – am recupera decalajul tehnologic și de productivitate care ne separă de restul lumii civilizate, este tot un fel de politică.

Dacă tu crezi toate gogomăniile celor care susțin că  – prin asemenea măsuri deliberate – occidentul urmărește să suprime fizic poporul român, că vor să colonizeze spațiul astfel obținut cu neamuri… alese (indiferent care și de unde ar urma să vină…!), că instituțiile europene se răzbună pe țară pentru rezistența actualelor autorități la încercările de a le face noi și noi favoruri etc., atunci trebuie să rămâi acasă. Deoarece, în ce te privește, se pare că nu mai este nimic de făcut. Iar votul tău nu ar face altceva decât să-i cauționeze pe cei care te-au manipulat suficient de mult încât să nu mai poți discerne între bine și rău.

Trebuie să știi că neparticiparea la vot asigură perpetuarea puterii în favoarea unei minorități, care se împăunează ulterior cu obținerea… votului majoritar care a propulsat-o la conducere pentru un… mandat de 4 (patru!) ani! ȘI CARE – conform propriilor declarații – I-AR PERMITE SĂ FACĂ ORICE! C-așa-i în democrația asta de sorginte est europeană, în forma sa originală, bat-o vina de descoperire… iliesciană! Și n-am face altceva decât să orbecăim printr-o „perioadă de…. tranziție” care tinde spre infinit!

Mădoarencotism-ul specific unei societăți în disoluție – pentru că asta înseamnă lipsa de interes pentru găsirea unor soluții legale și fezabile ale unor probleme fundamentale – ține tot de exprimarea unei atitudini politice. Dar tot din aceea neasumată, sau asumată aiurea.

În politică este foarte simplu: ajung la guvernare doar cei care sunt votați! Dintr-un tur sau, în anumite situații, din două. Cei care ulterior scrutinului încropesc o majoritate din ce-a dat Domnul! Dacă n-ai votat, „ai tăi” nu vor fi la putere, indiferent dacă au ajuns acolo sau nu. Iar cei care au ajuns la guvernare fac politica pe care au angajat-o față de votanții lor. Iar TU, dacă nu ai votat, mucles! Consideri că este sub demnitatea TA să semnezi o listă pentru o cauză nobilă, de interes general, amăgindu-ți orgoliul prin a spune: oricum, se vor găsi alții s-o facă!

Sigur că unii și-au arborat această flamură a noncombatului politic și ca urmare a ceea ce se observă cu ochiul liber că se întâmplă în sceneta politică națională. Cel puțin de la Caragiale încoace! Dar nu-i un motiv suficient pentru a te îndepărta de urne. Dimpotrivă! Trebuie căutată soluția alternativă și se pare că viața politică actuală este pe cale să ne-o ofere. Politica răului mai mic, a „argumentului” autohton, folosit drept manta pentru vreme rea, conform căruia „îi aleg/ votez tot p-ăștia, că or fi și furat, maică, daʼ au mai și făcut câte ceva pentru noi!”, trebuie să înceteze! Nu mai este loc de experimente perdante, atunci când soarta țării atârnă de un fir de pai!

Este și motivul pentru care, un cunoscut realizator de televiziune, Cabral Neculai Ibacka, și-a intitulat astfel un articol, publicat la începutul lunii februarie 2017: Nu, mamă, nu fac politică. Și a argumentat pertinent de ce a ieșit din imobilismul sloganului de mai sus, așa cum am făcut-o mulți atunci. Explicând simplu și decent de ce a făcut-o:

• • „Și fac asta pentru noi, pentru noi toți. Pentru fiică-mea, pentru mine, pentru tine. Combinatorii banilor pe care-i plătim la stat nu merită să iasă din pușcării.

  Și, dacă mă întrebi, cel care a furat o găină pentru că-i mureau copiii de foame… poate că merită să iasă mai repede. Dar ei, hoții din politică… nu. Hoția lor înseamnă prieteni morți prin spitale, frați morți pe șosele, mame moarte înainte-vreme la cozi interminabile… așa arată hoția lor.

• • Am fost în piață din prima zi. M-am întâlnit cu mulți prieteni. Ne salutam încruntați, ne strângeam mâinile, ne luam în brațe și-apoi ne întorceam cu hotărâre spre clădirea Guvernului.
  Nu pentru Iohannis. Nu pentru un partid sau altul.
  Pentru că nu fac politică.
  În noaptea asta mă întorc acasă după două zile în care am fost departe de țară.
  Sper să se facă liniște curând și să ne vedem de treburile noastre.
  Și sper ca și ei să-și vadă de treaba noastră, că au votul popular de partea lor. Să-și facă treaba, să ducă la îndeplinire toate promisiunile, sa facă ce-au promis că fac.
  Și-apoi să ne vedem în piață cu toții, să aplaudăm toate lucrurile bune care vor fi fost făcute.
  Până atunci, mamă… mă îmbrac gros.”

O adevărată lecție de civism. Demnă de a face prozeliți. Pentru că vremurile nu s-au schimbat. Și nici prea mulți dintre oamenii care le populează.

Dacă nici măcar acum, dincolo de al doisprezecelea ceas, nu pricepem că avem nevoie de cârmaci destoinici pentru a conduce corabia numită România prin furtunile unei lumi aflată într-o perpetuă (re)așezare, înseamnă că ratăm și ultima șansă pe care ne-o oferă viața. Pentru că dincolo de satisfacerea – prin orice mijloace – a intereselor meschine ale unei haite nesătule, alianța PSD-ALDE nu are ce să ofere țării.

Iar jocul de-a naționalismul –  în toate formele lui, de la o extremă politică la alta – nu înseamnă altceva decât amanetarea viitorului pentru mai multe generații. Asta doar dacă istoria o să mai aibă timp să ne mai aștepte la vreo barieră a destinului civilizației!

DUMNEZEU SĂ NE ŢIE,
CĂ CUVÂNTUL DIN POVESTE,
ÎNAINTE MULT MAI ESTE!

Iar până atunci, vorba lui Caragiale…
Să fiţi sănătoşi şi veseli! 
ŢINEŢI APROAPE!

– Va urma –
TIBERIU M. PANĂ

---

Marfar – Las-o bă că merge așa (OFFICIAL VIDEO)

Fără Zahăr – Neamul lui Peneș Curcanul

Holograf – Sunt un balcanic (Holografica, 2000)

Nicolae D. Cocea – Pâine albă, la link-ul:  https://www.mixcloud.com/xfy1055/nu-fac-politica/favorites/