Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Prea târziu Eram singur. Cineva de-afarămi-a bătut în uşă pe-nnoptat.M-am săltat cu greu din aşternuturi,ca din morţi atunci când eşti sculat. - Hai, deschide! mi-a strigat din stradăglasul său de aur şi de vis.Bâjbâind cu cheile în mână,am împins zăvorul şi-am deschis. O lumină-naltă, zâmbitoare,a privit la chipul meu zbârcit,apoi lung la părul alb ca …
Continuă să citești Prea târziu – de Virgil Carianopol
Singurul farmec al trecutului este că rămâne trecut. (Oscar Wilde) Trecut-au ani ca nouri lungi pe șesuri Și niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri. Mihai Eminescu - Sonet (Trecut-au anii...) Un astfel de moment merită cu prisosință să fie rememorat. Pentru că nu-l trăiești …
Ioana lui Traşcă Să strângi, mumă, să strângi, Zicea Ioana lui Traşcă. Să strângi vara, ca să ai iarna. Dacă dai peste nişte ceapă, Ia şi tu o poală şi pune-o-n pod Pentru iarnă - ca să ai. - Păi, de la oameni? - Păi, de la oameni, că e pământul Lui Dumnezeu. Dacă vezi …
Continuă să citești Ioana lui Traşcă – de Marin Sorescu
LA MARGINEA CIMITIRULUI Este la marginea cimitirului, lângã bunic, un loc prea potrivit, sã-mi uit de toate și sã-i țin și lui când noaptea-i lungã, iarna, de urât. Mi-ar fi-n pãmântul cald așa de bine și trupu-n iarbã bunã mi-aș preface, sã-l pascã vite pripãșite si sãrace, ce-or cere si-o-ndurare pentru mine, la marea judecatã. …
Continuă să citești LA MARGINEA CIMITIRULUI – de Magda Isanos
Balada Tocilescului La caravanserai în prispă Arabii stau într-o elipsă, Zâmbetul moale de pe dinţi Se scurge-n bărbile fierbinţi. Da, bătând încet în tamburine Cadânele în văluri fine Fac arabescuri din buric, Cafeaua fâsâie-n ibric. Vreo şapte-opt cămile triste Născute-n vremuri sclavagiste Câte-un scuipat azvârl în praf Rozând papucii cu canaf. Din când în când …
Continuă să citești Balada Tocilescului – de Alexandru Tocilescu
Cântec de primăvară Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple. De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut, prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce m-a-ncăput. E-ntâia oară când rămân fără de viață, de primăvară - ncercuit cu frânghii, până miresmele îmi dau un pumn în față, trezindu-mă, le adulmec și le …
Continuă să citești Cântec de primăvară – de Nichita Stănescu
Îl însoţeşti timid sub clar de lună, iar lupul singuratic te îmbie să uiţi de blana-i deasă, cenuşie, şi să-i alini a sângelui furtună. Să-ţi aminteşti doar chipul lui din anul în care v-aţi iubit lângă izvoare, el, tânăr şi frumos, tu, răpitoare, el, vântul ce adie, tu, oceanul. La marginea pădurii, pe o stâncă, …
Continuă să citești Poemul lupului singuratic – de Daniel Vişan-Dimitriu
Primăvara Sub flori de măr Ce mi se scutură în păr Se umple sufletul de soare; Pe orice frunţi suferitoare, Oh! ningeţi, albe flori de măr. Sub liliac Sunt pasări dulci ce nu mai tac, Concert de voci mângâietoare Sărmani cu inimi gemătoare, Uitaţi, dormiţi sub liliac. Pe sub cais Din aripi bate albul vis …
Continuă să citești Primăvara – de Alexandru Macedonski
Capra și iada Ţăranul între vitişoareAvea şi o căpriţă.El o numea leliţă,Îi da adese tăricioare.Şi bine o ţinea.Ea însă un nărav avea:De câte ori ţăranul intra pe zi în casă,Căpriţa după dânsul pe-o laviţă sărea,Apoi şi peste masă...Stăpânu-i suferea,Căci aştepta să vadăCurând, pe lângă capră, şi o frumoasă iadă(Iar unde omul este pe cale de …
Continuă să citești Capra şi iada – de Alecu Donici
De ce-ai plecat?...Tu nu ştiaiCă-n luna mai,Prin munţii cu păduri de brad,Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -Potecile te duc spre Iad,Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?... De ce-ai plecatCu vântu-n părul tău vâlvoi,Când nici un glas nu te-a chemat?...Tu nu ştiaiCă-n luna maiPotecile sunt încă pline de noroi?... De ce-ai plecat?...Tu nu ştiaiCă-n …
Continuă să citești De ce-ai plecat? – de Ion Minulescu
Periegheze 