Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş

     2 decembrie 1935 - 2 decembrie 2025 - 90 de ani de la nașterea poetului Nicolae Labiș Dacă toate astea fi-vor învăţate Fiii voştri singuri hotărăsc în viaţă Care-i meseria ce o vor urma, Fiii voştri mai târziu învaţă Taina ei fierbinte, nobilă şi grea. Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte, Îşi aleg …

Continuă să citești Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş

O aventură galantă – de Ion Pribeagu

Într-o seară, pe la zece, N-a fost cald, dar nici prea rece, Am avut o aventură, Nici cu Haike nici cu Sură, O coniţă delicioasă, Nici urâtă, nici frumoasă, Şi-am intrat cu ea în vorbă, Nici de Cosmos, nici de ciorbă. Avea ochii ca doi aştri, Nici căprui, dar nici albaştri, Gura dulce, zâmbitoare, Nici prea …

Continuă să citești O aventură galantă – de Ion Pribeagu

LA MULȚI ANI, ROMÂNI! ORIUNDE V-AȚI AFLA!

Să le spunem LA MULȚI ANI și fraților noștri de dincolo de granițele țării!Și-i așteptăm să se întoarcă, într-o Românie care să fie cât mai aproape de visul care i-a mânat în bejenie!Pe ei, cei circa 4.000.000 de cetățeni români, care își vând forța de muncă în străinătate.Ce a făcut pentru ei România, prin cei …

Continuă să citești LA MULȚI ANI, ROMÂNI! ORIUNDE V-AȚI AFLA!

Este 1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!? În istoria neamului românesc puţine au fost clipele cu adevărat faste. Ne-a fost hărăzit un destin aspru, asprime care nu ne-a venit din partea pământului de sub tălpi şi nici din partea cerului de deasupra, ci din partea altor şi altor oameni care ne-au încercat străşnicia, …

Continuă să citești Este 1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

Frunzele (Elegie de toamnă) – de Radu Stanca

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am. Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Să nu văd frunzele cum cad …

Continuă să citești Frunzele (Elegie de toamnă) – de Radu Stanca

Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii …

Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Poezii de suflet… aniversar! La mulți ani, ROMÂNIA!

Motto: Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. - Nichita Stănescu Cântec II de George Coşbuc Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, Din stejarul Romei tu mlădiţă …

Continuă să citești Poezii de suflet… aniversar! La mulți ani, ROMÂNIA!

Noapte de toamnă – de George Topîrceanu

Noapte de toamnă Murmur lung de streşini, risipite şoapte Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă... Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă. Dar treptat, cu larmă potolită scade Cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des …

Continuă să citești Noapte de toamnă – de George Topîrceanu

Toamna – de George Coșbuc

Toamna Toamna târziuÎn noaptea cu lună,Cum vâjâie codrulŞi geme şi sună!Din nordul cu neguriUn vuiet răsareŞi vine şi creşteMai iute, mai tare;Iar codrul aude,Puternicul regeAude prin noapteŞi bine-nţelegeAl oştilor vuietDin norduri pornite -El vrea să răscoalePuteri obositeŞi-njură şi urlă,Că-şi simte pierirea.Şi galben se face,Nu poate s-adoarmă,Nu-şi află nici pace,Şi tremură codrulCu inima ruptăDe spaimă, se …

Continuă să citești Toamna – de George Coșbuc

Toamnă – de Claudia Millian-Minulescu

Toamnă Te uiţi cum muşcă toamna din verdele pădurii, Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă - Cu leziuni de unghii şi picături de sânge? Şi-n mine bate-o frunză, ciudată şi firavă, Ce sub capriciul vremei se leagănă şi plânge... Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte Şi cum îşi distilează parfumul diafan, Pe mobile …

Continuă să citești Toamnă – de Claudia Millian-Minulescu