Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Poveste Sufletul tău funcționează cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai merge împreună O bună bucată de pământ, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună. Vom fi fericiți pentru iarbă Și pentru lac, Vom râde pentru copac, …
Continuă să citești Poveste – de Marin Sorescu
Nu era nicio sanctitate în cer. Lipsea marele cavaler, Arhanghelii, îngerii deopotrivă. Numai eu rătăceam cu silueta costelivă. Ciupercile, crizantemele, bujorii Îşi fardau fără jenă obrăjorii. Berzele şi rândunicile Dănţuiau ca furnicile. Până unde, până unde se vedea Brazii, palatele erau de acadea. Poveştile, vorbele cu paturi de puf Lungite suveran în zăduf. Nu ştiu …
Continuă să citești Intrus – de Ion Pena
Odă Libertăţii Regină slabă a Cyterii, Să-mi piei din ochi şi ieşi în faţă, Tu, ce pe regi cumplit îi sperii, A Libertăţii cântăreaţă! Cununa dă-mi-o mai curând Şi-n liră pune-mi aspre tonuri Să fulger viciul de pe tronuri Şi viaţa liberă s-o cânt. Arată-mi calea acelui gal Cu avânturile-i îndârjite! Tu i-ai dat imnul …
Continuă să citești Odă Libertăţii – de Aleksandr Puşkin
„O, rămâi, rămâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu știu să le-ascult; In al umbrei întuneric Te asamăn unui prinț, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri și cuminți; Și prin vuietul de valuri, Prin mișcarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi; …
Continuă să citești O, rămâi… de Mihai Eminescu
Dans Toamna îmi îneacă sufletul în fum... Toamna-mi poartă în suflet roiuri de frunzare. Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, Tragică beţie, moale legănare... Sângeră vioara neagră-ntre oglinzi. Gândurile-s moarte. Vrerile-s supuse. Fără nicio şoaptă. Numai să-mi întinzi Braţele de aer ale clipei duse. Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri. Câtă deznădejde …
Continuă să citești Dans – de Nicolae Labiș
Motto: Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor. - Lucian Blaga Hanny (Cântic de mahala) În seara când s-au întâlnit,Ea se-ndrepta cu pas grăbitSpre locuinţă. El îi oferă braţul său,Dar ea-i răspunse: „Domnul meu,N-am trebuinţă! N-ascult de tinerii frumoşi,Bărbaţii toţi sunt mincinoşi,Cu-o vorbă dulce Ei te seduc, te-adorm uşorCa mamele copiii lor,Când vor să-i …
Continuă să citești Hanny – de Miron Radu Paraschivescu
Întrebare și răspuns Rumegând cocenii de pe lângă jug, S-a-ntrebat odată boul de la plug: - Doamne, pe când alții huzuresc mereu, Pentru ce eu singur să muncesc din greu? La-ntrebarea asta, un prelung ecou I-a răspuns din slavă: - Pentru că ești bou! Alte poezii de George Topîrceanu. Mai multe poezii AICI. Vezi alte …
Continuă să citești Întrebare și răspuns – de George Topîrceanu
În fiecare zi ne batem jocDe păsări, de iubire și de mareȘi nu băgăm de seamă că, în locRămâne un deșert de disperare. Ne amăgește lenea unui visPe care-l anulăm cu-o șovăireNe reculegem într-un cerc închisCe nu permite ochilor s-admire. Ne răsucim pe-un așternut posacÎnsingurați în doi, din lașitateMințindu-ne cu guri care prefacÎn zgură sărutările …
Continuă să citești În fiecare zi – de Romulus Vulpescu
Spovedanie Mă doare amintirea tinereţii Când fetele de-o vârstă cu băieţii, Deşi păreau doar nişte banale jucării - Păpuşi de sexe diferite - Simţind imboldul unor demonice ispite, Puneau la cale pentru viitor Romanticele lor căsătorii - Uzine pentru fabricat copii - Secret furat de la părinţii lor!... Mă doare tinereţea mea de ieri, Cu …
Continuă să citești Spovedanie – de Ion Minulescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Homo homini lupus Zadarnic! – Lupta se-ntețește,Și nu-i alegere de armă.Sub pumnul grosolan al forțeiDreptatea celui slab se sfarmă. Durerile vin tot mai multe,Mai mari și mai adânc simțite.De …
Continuă să citești Homo homini lupus - de Alexandru Vlahuță
Periegheze 