Da şi nu. Se poate - când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate - cu oameni bolnavi. Se poate - cu oameni veseli şi bine dispuşi. Nu se poate - cu oameni posaci si mâhniţi. Se poate - cu oameni de spirit. Nu se poate - cu oameni proşti. Se poate - …

Continuă să citești Se poate glumi? – de Ion Luca Caragiale

Spovedanie (Nu beau) lui Paul Zarifopol Nu beau, Nu cânt Şi nu iubesc!... Sunt ca un vechi răboj de lemn, Pe care-ncep să-mi recitesc Înfrângerile-n sens invers, Că-n suflet, fiecare semn De pe răboj se schimbă-n vers... Privesc pe cei ce trec mereu Pe jos, pe sus, pe străzi, prin gări ― Botezuri, nunţi şi-nmormântări, …

Continuă să citești Spovedanie (Nu beau) – de Ion Minulescu

Motto: Îşi poate închipui orişicine că păsările, cocostârcul, rândunica şi multe altele, când să întorc primăvara, îşi caută cuibul pe care l-au lăsat. Cât sunt de bucuroase, dacă nu l-a fărmat nime şi îl găsesc, îl mai tocmesc oliacă şi trăiesc în el. Dar cu cât este mai amărâtă o fiinţă ominiască, cum am fost …

Continuă să citești Adio, mamă patrie, adio! – de Adrian Păunescu

E mort poetul. Cea din urmă dramăCa cea dintâi, va fi necunoscută:De-o ideală minte începutăAcum o-ncheie glasul de aramă. Alături stă, încremenită, mută,Sărmana lui, nemângâiata mamă;Ea lung ridică colţul de maramăŞi tremurând pe mână îl sărută. Într-un pahar se scutură o floare,O floare prinsă la o cununieCe ca şi dânsul s-a plecat şi moare. Iar …

Continuă să citești E mort poetul – de Duiliu Zamfirescu (la 102 ani de la deces…)

Doamne, dacă-mi eşti prieten Doamne, dacă-mi eşti prieten,Cum te lauzi la toţi sfinţii,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu părinţii. Doamne, dacă-mi eşti prieten,N-asculta de toţi zurliii,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu copiii. Doamne, dacă-mi eşti prieten,Nu-mi mai otrăvi ursita,Dă-i în scris poruncă morţiiSă-mi ia calul, nu iubita. Doamne, dacă-mi eşti prieten,Cum …

Continuă să citești Doamne, dacă-mi eşti prieten – de Spiridon Popescu

Motto: „Vorba bună, zâmbetul și fapta binefăcătoare sunt raze ale soarelui răsfrânte în sufletul omului.” - Nicolae Iorga ZÂMBEȘTE Când ţi se pare atât de greu, S-asculţi cum lumea te bârfesşe Atunci, ascultă sfatul meu... Zâmbeşte! Şi când cel ce-l iubeşti curat Nepăsător te părăseşte, Nu te uita ca e-ngâmfat... Zâmbesşe! Păstrează-mă în ochii tăi …

Continuă să citești ZÂMBEȘTE – de Ion Minulescu

La cumpăna apelor Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor. Cu gând ducăuş – mângâi părul pământului. Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit. Priveşte în jos! Priveşte-ndelung, dar să nu vorbim. S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul. Din poarta-nălţimei şi până-n vale îmbătrâneşte, …

Continuă să citești La cumpăna apelor – de Lucian Blaga

Motto:  Poetul este delegatul veşnic al sufletului omenesc în simfonia spiritului universal. - George Călinescu Gelozie Dacă nu ne-am fi-ntâlnit(Absolut din întâmplare),Tu pe altul oarecareTot așa l-ai fi iubit. Dacă nu-ți ieșeam în drum,Ai fi dat cu bucurieAltuia străin, nu mie,Mângâierile de-acum. Ai avea și vreun copilCare, poate (idiotul!),Ar fi sămănat în totulCu-acel tată imbecil. …

Continuă să citești GELOZIE – de George Topîrceanu