Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Vara în oraş Se vorbeşte pe şoptite, Glasul parcă ţi se taie, Iar femeia, de pe ceafă, Şi-a strâns coama-n creştet, claie. Stă sub pieptenele greu Ca sub coif, într-adevăr, Când pe spate-şi dă ea capul Cu podoaba grea de păr. Strada caldă, noaptea caldă, Vremea rea se cam abate, Târşâitul de picioare Este o …
Continuă să citești Vara în oraş – de Boris Pasternak
Cântecul cavalerului Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă până când în locul zorilor au venit corbii, corbii erau heralzii absurdelor mele victorii risipindu-mi numele urbi et orbi. Spada mi s-a întors înapoi în trecut, a chemat-o arhanghelul Menumorut, braţul îmi cade, capul mi-e greu, dar numărul morţilor creşte mereu. Creşte şi luna cu cele trei vipere …
Continuă să citești Cântecul cavalerului – de Anatol E. Baconsky
Ce faci tu? Ce faci tu? de-atâta vremeN-am mai rătăcit prin crânguri,N-a-ncercat să te mai chemeDorul ca să fim iar singuri?.... Haide, fii copil cuminteN-aştepta să vin la tineSă te fac cu rugăminteSă pricepi ce este bine. De-ai şti tu ce farmec dulceE sub teiul singuratic!...Vino, crângu-o să ne culcePe-al lui pat de flori, sălbatic. …
Continuă să citești Ce faci tu? – de Ion Minulescu
Amiază de vară Am obosit Şi-acum stăm lungiti pe căpiţele de fân copt. Bolta cerului a devenit prea vastă Şi-acoperă şi hărţi pe care nu le vedem, Privim prelung, De Pe o coastă, pârâul de frunzişuri negre care curge-n fundul văii. Poşta mică pe şoseaua albă, Bate-n prafu-n loc. Dar ajunge până sus şi dincolo …
Continuă să citești Amiază de vară – de Camil Petrescu
Îmi pare rău că Dumnezeu pe toţi,Ne ia drept nişte spărgători şi hoţiŞi nişte haimanale,Crezând că tot umblăm după paraleŞi după giuvaierele Mariei - Sale. Le leagă noduri, le chiteşte într-ascuns,Ca să ne minţă, cu lumină el le-a unsŞi le arată doar pe dinafară,Că înlăuntrul lor e noapte chioară,În care ţine totul să îngroape.Îl supără …
Continuă să citești Îmi pare rău – de Tudor Arghezi
VULPEA LIBERALĂ Vulpea fără-ncetare Striga în gura mare Că de când elefantul peste păduri domneşte Trebile merg la vale şi lumea pătimește. Că este nedreptate Să vă cheltuiască Veniturile toate Pentru masa crăiască. D-acestea elefantul, cât a luat de ştire, Temându-se, cu dreptul, de vreo răzvrătire, Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise, O …
Continuă să citești VULPEA LIBERALĂ – de Grigore Alexandrescu
Motto: „Nu trebuie să aşteptăm fericirea ca pe un premiu. Când suntem fericiţi nimeni nu ne premiază.” - Anna de Noailles Amiază paşnică Ce proaspătă mireasmă de cătină, de coajăŞi de polen şi sevă în jur s-a risipit;Copacul, plin de soare, îşi picură-a lui vrajă;Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit. Frunzişurile limpezi par creţe, …
Continuă să citești Amiază paşnică – de Anna de Noailles
Amiază de vară Trece soarele prin mine ca prin geam. Ce mai sunt? Ce mai am? Ce-am rămas? Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas. Câte veacuri oare au trecut De când stau în soare fără gând? Oare-s eu acela de la început Ce-a rămas aicea, ezitând? Sau lumina asta de la soare, Scânteind în …
Continuă să citești Amiază de vară – de Demostene Botez
Acelei care a plecat Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră,Din odăiţa plină de senin,În grabă, ai uitat o floare-n glastrăŞi pijamaua ta de crèpe de chine. Sărmana pijama cu flori bizare,În care-ai râs atât, nici nu credeaCă va veni o zi amară-n careAi să ne uiţi, pe mine şi pe ea. De-atunci, şedem în …
Continuă să citești Acelei care a plecat – de Ion Pribeagu
„Scormonind adânc în noi, riscăm să dăm peste un necunoscut.” - Michelangelo Când un copac e smuls din rădăcină,Desprins de sevele ce-l înalţă,Ori se usucă, ori, în timp de vară,S-aprinde când e arşiţă haină. La fel şi biata-mi inimă străină,Trăita-n plâns, hrănind-o jar şi pară,Azi, când e din sălaşu-i scoasă afară,Ce rău n-ar omorî-o fără …
Continuă să citești * * * – Michelangelo
Periegheze 