Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta,Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,Să nu văd frunzele cum cad din ram... Fă …
Continuă să citești Frunzele (Elegie de toamnă) – de Radu Stanca
Motto: Poeţii sunt inima umanităţii. - Eugene Ionesco Peisaj de toamnă Crizantema, floare rară, cu petale diafane, a-nflorit. Și floarea toată și-a-mbrăcat-o cu volane. Stă în rond și nu-i e teamă chiar de-al toamnei carnaval. Cum e albă ca zăpada, parcă s-a gătit de bal. Dar văzând-o așa frumoasă și-mbrăcată ca o stea, vântul a …
Continuă să citești Peisaj de toamnă – de Virgil Carianopol
Motto: Am scris poezie ca un nebun şi am crezut în forţa ei. - Matei Vișniec O zi călduroasă de toamnă Într-o zi călduroasă de toamnă când nimeni nu se mai aştepta soarele a explodat dintr-o dată s-a risipit în spaţiu s-a pulverizat noi, pământenii, mai aveam câteva secunde de trăit să ne rugăm, au …
Continuă să citești O zi călduroasă de toamnă – de Matei Vișniec
Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Coboară toamna... Coboară toamna-ncet din slavă, Năframa galbenă-i răsare Și peste vârfuri de dumbravă Îi flutură departe-n zare. Atât de jalnic geme vântul, Cum s-a pornit acum să zboare, Pare c-a prins în drum cuvântul Unei neveste care moare. Pe urma …
Continuă să citești Coboară toamna… – de Octavian Goga
Oameni singuri Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu, El - mai singur decât tine și tot singuri ea și eu. Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig Că primiți singurătatea ca pe-un ultim val de frig. Nu e nimeni în odaie, numai lucruri care mor Și tumultul de afară …
Continuă să citești Oameni singuri – de Adrian Păunescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Morții Suntem câmpul pe care-l plouă ploile. Suntem iarba pe care-o pasc oile și lumina pe care-o dă soarele. Suntem izvoarele. Suntem viitorul și rădăcinile și somnul în care …
Continuă să citești Morții – de Ion Caraion
Voiam să rămân în septembrie de Nina Cassian Voiam să rămân în septembriepe plaja pustie și palidă,voiam să mă-ncarc de cenușacocorilor mei nestatorniciși vântul greoi să-mi adoarmăîn plete ca apa-n năvoade; voiam să-mi aprind într-o noaptețigara mai albă ca luna,și-n jurul meu – nimeni, doar mareacu forța-i ascunsă și gravă; voiam să rămân în septembrie,prezentă …
Continuă să citești Voiam să rămân în septembrie – de Nina Cassian
Motto: Să ascultăm şi să cinstim pe părinţii noştri. - Antim Ivireanul Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu (1703) Patru sunt râuri denu Raiu ce cură, Pre cumu grăiaște sfânta Scriptură. Patru evanghelii den Ceriu ne tună Și la credință pre toți adună. Patru suntu seamne tot îndoite, Și ale țărâi foarte slăvite, Cu care …
Continuă să citești Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu – de Antim Ivireanul
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Pastel - Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, - Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – …
Continuă să citești PASTEL – de George Bacovia
Vară târzie Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară, vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor. Parca văd cum plecai pe nisip – strigau, strigau şi piereau în septembrie mâinile tale. Nu mai ştiu ce-a urmat după tine. Poate un gol, poate păsări sau vânt. Te-am chemat încă mult timp şi nimenea nu-mi răspundea, până când într-o …
Continuă să citești Vară târzie – A. E. Baconsky
Periegheze 