Noapte de toamnă Murmur lung de streşini, risipite şoapte Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă... Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă. Dar treptat, cu larmă potolită scade Cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des …

Continuă să citești Noapte de toamnă – de George Topîrceanu

În brațe-mi de-ai vrea să te lași,Ți-aș face un cuib drăgălaș; Un cuib de amor neștiutDeparte, în codrul pierdut; Deasupra, seninul din cer,Jos, iarbă, mireasmă, mister. Izvorul cu ochi de smaraldCânta-va amorul meu cald, Și teiul va cerne ninsoriPe fruntea ta albă de flori; Iar timpul, oprind al său pas,Va da fericirilor glas; Ți-oi zice …

Continuă să citești Idilă – Cincinat Pavelescu

VECINA Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, - Că ţi-am făcut potecă prin grădină... Adeseori tu laşi la geamuri storul, Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul, Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul! Şi tot mai des mă poartă necuratul Spre zâmbetul din ochii tăi, …

Continuă să citești Vecina – de George Topîrceanu

Toamnă de suflet Zilele albe, iată, au început să plece, Ca nişte bărci tăcute, pornind fără lopeţi. În ţărm se face seară, şi steaua-n cerul rece Păzeşte cripta nopţii cu candeli şi peceţi. În şirul vieţii noastre întreg, se face seară, O seară fără sunet, nici vânt, nici amintiri. Ieri a plecat o barcă, azi …

Continuă să citești Toamnă de suflet – de Tudor Arghezi

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rapsodii de toamnă I A trecut întâi o boarePe deasupra viilor,Și-a furat de prin ponoarePuful păpădiilor. Cu acorduri lungi de lirăI-au răspuns fânețele.Toate florile șoptiră,Întorcându-și fețele. Un salcâm privi …

Continuă să citești Rapsodii de toamnă – de George Topîrceanu

Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii …

Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am. Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Să nu văd frunzele cum cad …

Continuă să citești Frunzele (Elegie de toamnă) – de Radu Stanca

Clipa cea lentă Fără-ndemn intrăm în toamna Cântecului plin de frică. Nicio aripă de înger Aerul nu-l mai despică. Mâna spre pământ se lasă, Pipăie-ntre ierburi rana Larg deschisă. De sub pietre Şerpi clociţi prelingu-şi zeama Ce-o sorbim c-o poftă veche Până mintea ni se strică. Fără rost intrăm în toamna Sufletului plin de frică... …

Continuă să citești Clipa cea lentă – de Emil Brumaru

Nevinovăție O caisă şi-un cais alergau prin paradis. Panica primordială încolţi sub o petală tresări sub un cubelc „ea nu pealcă, eu nu pelc Nu de flică, da’ ne calcă! Eu nu pelc, nici ea nu pealcă'” (şi – oamenii dintâi, buimacii, le-au făcut semne cu macii) Alte poezii de Ion Caraion. Citește poezia Morții …

Continuă să citești Nevinovăţie – de Ion Caraion

Motto: Viața e mai tare decât mizeriile ei. - George Bacovia Plumb de toamnă De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; …

Continuă să citești Plumb de toamnă – de George Bacovia