Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Motto: Poezia unui vers adânc nu va putea niciodată fi înlocuită de poezia frazei. - Tudor Arghezi Am legat... Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat păsările la ochi Cu-o basma de nori Și le-am spus …
Continuă să citești Am legat… – de Marin Sorescu
1. OMUL ŞI VRABIA Pe buturugă subt pomÎmbucă pâine un om,Şi din pom un titirezCerea fărâme de miez.Acum, după-nvătătură,Vine şi le ia din gură. 2. VRABIA LA SPĂLĂTORIE Titirez ori vrabieVino pân' la albieUnde maica spală rufe.Ar avea şi el o scufăŞi ciorapii de clătit,Care s-au cam terfelit. 3. CHIRIAŞUL DE PRIPAS Vrăbioiule vecine,Te rog …
Continuă să citești Modele pentru joaca de-a vorbele – de Tudor Arghezi
Liberalii şi conservatorii Sunt în România două partide, care se exclud unul pe altul: liberalii şi conservatorii, roşii şi albii, radicalii şi reacţionarii. Deşi nimeni nu tăgădueşte că aceste două partide în adevăr se exclud, părerile în privinţa lor se deosebesc. D. C. A. Rosetti, cel mai competent om în materie de lupte politice, e …
Continuă să citești Liberalii şi conservatorii – de Ion Luca Caragiale
Moartea căprioarei Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte şi gol. Ciuturile scot din fântână nămol. Peste păduri tot mai des focuri, focuri Dansează sălbatice, satanice jocuri. Mă iau după tata la deal printre târşuri, Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi. Pornim …
Continuă să citești Moartea căprioarei – de Nicolae Labiș
Îmi scrie mama Îmi scrie mama: „ți-am făcut mormânt,Că nu se știe ce și cum și când…Tu chiar dacă trăiești în BucureștiȘtiu eu cât de străin și singur ești.Are gărduț de fier ce ne desparteDar vom fi mai aproape după moarte.E din beton. Să nu fii supăratDar toți vecinii s-au asigurat.Ți-am pus compot de vișini …
Continuă să citești Îmi scrie mama – de Mircea Micu
Când am iubit am fost urât Ce-am fost cândva azi nu mai sunt … Dar ce sunt azi îmi pare rău Ca n-am putut să fiu mereu - Același cântăreț cu chip de Sfânt … Când am urât am fost iubit, Când am iubit am fost urât… Și-n viață n-am cântat decât Romanța Celui răstignit …
Continuă să citești Când am iubit am fost urât – de Ion Minulescu
Un om bătrân oarecând Tot numai un cal având, Sui p-al său copilaș Ș-așa ieșea din oraș. Pe drum unii din norod Striga zicând: - Ce nerod: Că el, bătrân, n-are hal, Ș-a pus copilul pe cal, Care este putincios Să se ducă și pe jos Și să fi-ncălecat el, Ce bătrân prost și mișel! …
Continuă să citești Critica oamenilor – de Anton Pann
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Sonet II - Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată, Să simt din nou a vieţii primăvară, În …
Continuă să citești Sonet II – Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată – de Alexandru Vlahuţă
Nu am, moarte, cu tine nimic,Eu nici măcar nu te urăscCum te blestemă unii, vreau să zic.La fel cum lumina pârăsc. Dar ce-ai face tu şi cum ai trăiDe-ai avea mamă şi-ar muri?!Ce-ai face tu şi cum ar fiDe-ai avea copii şi-ar muri?! Nu am, moarte, cu tine nimic.Eu nici măcar nu te urăsc.vei fi …
Continuă să citești Nu am, moarte, cu tine nimic – de Grigore Vieru
Sub paltin aici e răcoare. S-aud rândunele pe sus Cântând și jucându-se-n soare. Tăcută e valea-nflorită Și-un nor ca o pânz-aurită Se duce spre-Apus. Pădurea, pe culme, mai tace, Mai cântă cu freamăt încet; Iar uneori vârfu-și desface, Dând vântului loc să colinde. Un grangure puii-și deprinde Să cânte-n făget. Eu văd cum se urcă …
Continuă să citești În miezul verii – de George Coşbuc
Periegheze 