Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. (GALATENI 6:9) Triumful așteptării Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă!El ştie că pe lume nimic zadarnic nu-i;Că dincolo de truda şi jertfa clipei lui,În taină, vremea ţese la sfânta biruinţă;Că vuietele toate visează armonie,Că... este o …

Continuă să citești Triumful aşteptării – de Alexandru Vlahuță

Toamna, trimisul În lunca unde visam visul în care te cunoşteam cu sabia descriind Paradisul a venit, într-o seară, Trimisul. Iată-i umbra pe lacuri, prin pădurea veche de veacuri. O, prefăcutul cocon, coturnii şi masca de histrion. Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea. Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă. Trimisul acesta nu-i …

Continuă să citești Toamna, trimisul – de Emil Botta

„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.” - Mihai Eminescu Un răsunet Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte, La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! …

Continuă să citești Un răsunet – de Andrei Mureşanu

Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Toamnă nouă Atât de tristă-i dimineața Acum când plânge-o toamnă nouă, Când cade din copaci viața Și frunze galbene mă plouă. O lume-ntreagă simți cum moare Într-o tulpină ce se-ndoaie, În orice zvon o așteptare Și-un vis în fiecare foaie. Abia …

Continuă să citești Toamnă nouă – de Octavian Goga

Oglinda D-asupra patului ce-şi frânge de mult icoana venerată,În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg,Şi stă pe zid, mai albă vara şi iarna mai întunecată,Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg. Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată.Şi soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece şi fatal,Iar, martoră, …

Continuă să citești Oglinda – de Cincinat Pavelescu

Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Gând de toamnă Din tot ce e mai trist în toamnă, Pe când natura-i mai pustie, Trezind în sufletele noastre O notă de melancolie, Gândesc la florile acelea, Cununi de-aducere-aminte, Cari-au trăit în cimitire Şi …

Continuă să citești Gând de toamnă – de Traian Demetrescu

Vară târzie Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară, vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor. Parca văd cum plecai pe nisip – strigau, strigau şi piereau în septembrie mâinile tale. Nu mai ştiu ce-a urmat după tine. Poate un gol, poate păsări sau vânt. Te-am chemat încă mult timp şi nimenea nu-mi răspundea, până când într-o …

Continuă să citești Vară târzie – A. E. Baconsky

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Criticilor mei Multe flori sunt, dar puţineRod în lume o să poarte,Toate bat la poarta vieţii,Dar se scutur multe moarte. E uşor a scrie versuriCând nimic nu ai a …

Continuă să citești Criticilor mei – de Mihai Eminescu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Balada unui greier mic Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă şi zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, - …

Continuă să citești Balada unui greier mic – de George Topîrceanu