Noapte de vară Zările, de farmec pline,Strălucesc în luminiş;Zboară mierlele-n tufişŞi din codri noaptea vinePe furiş. Care cu poveri de muncăVin încet şi scârţâind;Turmele s-aud mugind,Şi flăcăii vin pe luncăHăulind. Cu cofiţa, pe îndelete,Vin neveste de la râu;Şi, cu poala prinsă-n brâu,Vin cântând în stoluri feteDe la grâu. De la gârlă-n pâlcuri deseZgomotoşi copiii vin;Satul …

Continuă să citești Noapte de vară – de George Coșbuc

Târziu de vară Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,străpuns de săgeţile sufletelor noastre. Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite. Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,şi noi descifram …

Continuă să citești Târziu de vară – de Nichita Stănescu

Motto: „Vara, până și tristețile mi se păreau luminoase." - Octavian Paler Sfârşit de vară Dacă liniştea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ţi trimite Şi pe freamăte pornite de departe Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin' cu mine să ne pierdem în zadar Printre galbenele rarişti de stejar, Cu sfioase campanule şi …

Continuă să citești Sfârşit de vară – de George Topîrceanu

VULPEA LIBERALĂ Vulpea fără-ncetare Striga în gura mare Că de când elefantul peste păduri domneşte Trebile merg la vale şi lumea pătimește. Că este nedreptate Să vă cheltuiască Veniturile toate Pentru masa crăiască. D-acestea elefantul, cât a luat de ştire, Temându-se, cu dreptul, de vreo răzvrătire, Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise, O …

Continuă să citești VULPEA LIBERALĂ – de Grigore Alexandrescu

Dumnezeu Mergând pe străzi, privirea cumpărase din fiecare lucru câte-o parte: umbrare verzi, brăţări şi chiparoase ca lacrima iubitelor din carte vitrine mari, acoperind cu-atlazuri mucegăiala sufletelor slute, şi fărădelegi, şi intrigi, şi pervazuri în care-au stat idile ne-ncepute. Copil venit din măguri şi viroage, coroanelor copacilor oceanici îngenuncheau sub ape, să se roage, cu …

Continuă să citești Dumnezeu – de Ion Caraion

Frunză verde de albastru Și-am zis verde de albastru,mă doare un cal măiastru,și-am zis pară de un măr,minciună de adevăr,și-am zis pasăre de pește,descleștare de ce crește,și secundă-am zis de oră,curcubeu de auroră,am zis os de un schelet,am zis hoț de om întreg,și privire-am zis de ochiși că-i boală ce-i deochi.Frunză verde de albastru,mă doare …

Continuă să citești Frunză verde de albastru – de Nichita Stănescu

Te duci, copilărie... Motto: „Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aş da orice pe lume să redevin copil.” Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini, Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci, Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci. Nu mai există …

Continuă să citești Te duci, copilărie… – de Radu Pietreanu

Oglinda D-asupra patului ce-şi frânge de mult icoana venerată, În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg, Şi stă pe zid, mai albă vara şi iarna mai întunecată, Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg. Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată. Şi soarbe gesturile noastre în ochiu-i …

Continuă să citești Oglinda – de Cincinat Pavelescu

Motto: Satira este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare descoperă fața oricărei alte persoane, afară de a lui. - Jonathan Swift Satira Epocei Ca să te-nsori Te-nsori cu plată, Iar ca să mori, E şi mai lată; Ca să trăieşti, Ce cheltueşti?... Ca să boleşti, Cu ce plăteşti? Cum stăm acuma, E …

Continuă să citești Satira Epocei – de Alexandru Macedonski

Numai noaptea Numai noaptea vino, când tăcerea Se loveşte tainic de fereşti, Când mă-nchid ursuz în încăperea Unde stau şi-aştept să te iveşti. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă, Dar s-a prins în curte, printre vreji, Numai noaptea vino, când se lasă O perdea de plumb pe ochii treji. Fluturând în urma ta …

Continuă să citești Numai noaptea – de Radu Stanca