Dureri ascunse Sunt flori care-şi înclină boiul şi mor topite de visare, Mai sunt şi ochi ce plâng în noapte şi-adorm când soarele răsare, Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai ştie? Cine-a-nţeles cât plâns ascunde sub ochi o dungă viorie? Cât praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vară, Şi …

Continuă să citești Dureri ascunse – de Dimitrie Anghel

Dialog Frunze de toamnă, frunze nătânge, Miezuri de piersică, pline de sânge, Cum v-aţi rănit atât de cumplit? N-am bănuit, n-am bănuit Că soarele poartă-un cuţit, un cuţit. Alte poezii de Nina Cassian Citește poezia Voiam să rămân în septembrie – de Nina Cassian - (re)postată pe 1 octombrie 2025; Citește poezia Liniște în cer – de Nina …

Continuă să citești Dialog – de Nina Cassian

Upanişad sau Tratat despre echivalenţe Frunzele în ramuri? Prizoniere. Libere să freamăte? Părere. Liberă e frunza doar spre toamnă; Libertatea clipei o condamnă La căderea liberă, pe drumul Consumat înspre pământ şi tumul. De iluzii, veşted se desparte Liberă o clipă,-n zbor: în moarte. Alte poezii de Romulus Vulpescu Citește poezia În fiecare zi – de …

Continuă să citești Upanişad sau Tratat despre echivalenţe – de Romulus Vulpescu

Motto: „Astăzi românul este născut poet și critic, câteodată și biciclist.” (I. L. Caragiale) Da... nebun! Despreţuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-aşa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi azvârle-atotputinţii Nici o favoare… Nu! n-o vreu! Am o comoară-n fundul minţii; De-ajuns îmi sunt acuma eu! Trec astăzi ignorat prin …

Continuă să citești DA… NEBUN! – de Ion Luca Caragiale

Nevinovăție O caisă şi-un cais alergau prin paradis. Panica primordială încolţi sub o petală tresări sub un cubelc „ea nu pealcă, eu nu pelc Nu de flică, da’ ne calcă! Eu nu pelc, nici ea nu pealcă'” (şi – oamenii dintâi, buimacii, le-au făcut semne cu macii) Alte poezii de Ion Caraion. Citește poezia Morții …

Continuă să citești Nevinovăţie – de Ion Caraion

Un fir de păianjen Atârnă de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite și Scara la cer - zic, Mi se aruncă de sus. Deși am slăbit îngrozitor de mult Sunt doar fantoma celui ce am fost Mă gândesc că trupul meu Este totuși …

Continuă să citești Scară la cer – de Marin Sorescu

Cum e mai bine? Virgil Carianopol Vecinul meu a pus într-unaGrădina lui, cât a-ncăput,Cu ceapă, usturoi şi roşiiŞi i-au dat toate, tot ce-a vrut. Eu am sădit mereu în viaţăPe-ntregul vieţii însoritIubire, visuri, gând, lumină,Şi n-am cules ce-aş fi dorit. Am dat cu trandafiri în oameni,Dar unii fiind de soare goi,Oprindu-și florile luminiiMi-au întors spinii …

Continuă să citești Cum e mai bine – de Virgil Carianopol

Îmbătrânesc!… Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare, Căci zi cu zi în ea zăresc Un rid mai mult, Un por mai mare, Un păr mai sur, Şi-un zâmbet trist, Ironic, Care N-acceptă nicio resemnare… Şi-mi pare rău că mai exist. Îmbătrânesc!… Şi tinereţea N-am cunoscut-o niciodată. Când cei de vârsta mea Jucau, …

Continuă să citești Îmbătrânesc – de Cincinat Pavelescu

13 decembrie 1983 – 13 decembrie 2025: 42 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu Viaţa mea se iluminează Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin, corăbiile …

Continuă să citești Viaţa mea se iluminează – de Nichita Stănescu

Nu ştiu cum s-a făcut Nu ştiu cum s-a făcut.Tinereţea s-a dus, a trecut.Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsatNu mai e mândru şi încondeiat. Ce s-au făcut zilele răsunătoare,vara mea cu grâu şi cicoare?N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.Toate erau mai frumoase-nainte. Lumina egalănu m-ademeneşte, nu mă-nşală.Toate fructele spre care-am râvnits-au copt şi-n vis …

Continuă să citești Nu ştiu cum s-a făcut – de Magda Isanos