Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Motto: Înc-o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga O toamnă va veni O toamnă va veni cândva târziu, Când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună de flori uscate de stâlpul alb de …
Continuă să citești O toamnă va veni – de Lucian Blaga
Cântec de toamnă Al toamnei cânt, Viori de vânt Îl plâng topite Lovindu-mi lin Sufletul plin De corzi rănite. Decolorat Şi sugrumat Când ora bate, Plângând ascult La vremi de mult Îndepărtate. Şi-n vânt mă las În răul pas Care mă poartă Din loc în loc Acelaşi joc De frunză moartă. Alte poezii de Paul …
Continuă să citești Cântec de toamnă – de Paul Verlaine
Popor, faceţi loc! trece-un călător!Un sfeşnic înainte ş-un preot după dânsul;De săraci se duce un trist coşciug de lemn.Înfăşurat în trenţe, un corp este într-însul,Lacrime sau doliu tristarea nu însemn. -Cei mari, vă plecaţi! trece-un cerşetor! Bogaţilor, loc! trece-un călător!Acel cerşetor care chiar ieri nu avea pâine,Clopotul răsună, că a ajuns la port:I-a încetat durerea …
Continuă să citești Alaiul unui cerşetor – de Cezar Bolliac
Septembrie Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea: Nici un ceasornic nu numără clipele. Unde sunt săruturi şi braţele îmbrăţişează Timpul nu are relevanţă. Miez de vară: frunzele atârnă mari şi nemişcate; La margine de pleoapă, o stea – Sub mătasea pielii, o mare – Ele ne spun că aici nu există timp. …
Continuă să citești Septembrie – de Ted Hughes
Septembrie Când pomii dau a doua oară-n floare şi-şi trag mireasma parcă nu din lut ci chiar din frăgezimea de-nceput, adu prinos zeiţei născătoare. În simple meşteşuguri priceput, te-apleci pe nicovala purtătoare, îngândurare pe îngândurare, visându-ţi ziua-n care te-ai născut. Cum luna albă-n cer adânc sporind te-află cu capul către nord dormind, reamintindu-ţi golurile febrei, …
Continuă să citești Septembrie – de Grigore Hagiu
Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, în noaptea gândurilor mele vină! Speranţa mea tu n-o lăsa să moară, Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu …
Continuă să citești Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu
Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Frunze de toamnă Pică frunzele de toamnă, Scuturate de furtună, Şi picând ca o ninsoare Fac pământului cunună. Melancolic, prin fereastră, Mi-arunc ochii către ele, Şi privindu-le le-asamăn Cu iluziile mele... Alte poezii de același autor. …
Continuă să citești Frunze de toamnă – de Traian Demetrescu
Te duci, copilărie... Motto: „Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aş da orice pe lume să redevin copil.” Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini, Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci, Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci. Nu mai există …
Continuă să citești Te duci, copilărie… – de Radu Pietreanu
Toamna Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli De vânt pe la fereşti, Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli, Te-nfiorezi de tristele-i poveşti... El povesteşte despre moarte foi Pe care le goneşte ca pe-un roi, Ca pe-un convoi De fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam. El stinge crini, şi roze, şi zambile, El frânge ramuri, …
Continuă să citești Toamna – Ștefan Octavian Iosif
Vorba aia La numai 15 anişori, Aveam o creştere aleasă. În pension făceam furori, Dar eram tare ruşinoasă. Şi când cu Nicuşor vorbeam, Mi-ardeau obrajii ca văpaia... Ţiu minte, cât de mult roşeam, Când îmi spunea de vorba aia. Într-o duminică, fiind cald Şi cum văzduhul sta să fiarbă, M-am dus la gârlă să mă …
Continuă să citești Vorba aia – de Ion Pribeagu
Periegheze 