Toamna, trimisul În lunca unde visam visul în care te cunoşteam cu sabia descriind Paradisul a venit, într-o seară, Trimisul. Iată-i umbra pe lacuri, prin pădurea veche de veacuri. O, prefăcutul cocon, coturnii şi masca de histrion. Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea. Caligrafia şi veşted sigiliul ce-nseamnă. Trimisul acesta nu-i …

Continuă să citești Toamna, trimisul – de Emil Botta

La 32 de  ani de la moartea soților Teodorovici, o familie de patrioți români din Republica Moldova. Dumnezeu să-i odihnească în pace! Moartea prietenilor O, dragii mei, ați devenit o veste La telefonul așteptării mele, Și-aud că nici o șansă nu mai este Și c-ați murit azi-noapte pe șosele. Ce stea inadmisibilă, pământul! Mai bine-ar …

Continuă să citești Moartea prietenilor – de Adrian Păunescu

Motto: Satira este un fel de oglindă în care, de obicei, fiecare descoperă fața oricărei alte persoane, afară de a lui. - Jonathan Swift Satira Epocei Ca să te-nsori Te-nsori cu plată, Iar ca să mori, E şi mai lată; Ca să trăieşti, Ce cheltueşti?... Ca să boleşti, Cu ce plăteşti? Cum stăm acuma, E …

Continuă să citești Satira Epocei – de Alexandru Macedonski

Motto: Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului. - Nichita Stănescu E toamnă E toamnă. Marea bate-n ţărmul ud Şi furioase valurile-njură Bolborosiri de spume se aud şi cerul e mânjit cu nori de zgură. Sunt multe ceasuri şi e încă ziuă pe nisipul ţărmului pustiu Şi rece suflă vântul …

Continuă să citești E toamnă – de Nichita Stănescu

Coşmar În Taimâr, cu-o sanie cu reni – colo pân' şi vara viscoleşte – dat-am de un sat de moldoveni ce uitaseră – săracii! – româneşte. I-a adus colo tătuca Ţarul şi le-a dat pământ, cât vezi în jur, numai că nu-ntra în el brăzdarul – cică e bocnă anul împrejur. Şi-au rămas: să crească …

Continuă să citești Coşmar – de Nicolae Dabija

Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. (Octavian Goga) Toamnă nouă Atât de tristă-i dimineața Acum când plânge-o toamnă nouă, Când cade din copaci viața Și frunze galbene mă plouă. O lume-ntreagă simți cum moare Într-o tulpină ce se-ndoaie, În orice zvon o așteptare Și-un vis în fiecare foaie. Abia …

Continuă să citești Toamnă nouă – de Octavian Goga

Analfabeţilor V-am spus că sunt un om periculos Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă. V-am spus s-aveţi pentru persoana mea Un plus de-ngrijorare şi de teamă. V-am spus că fac teribil de urât De sunt călcat puţin pe libertate. V-am spus că sunt oşteanul credincios, Dar care doar cu inamici se bate. V-am spus să …

Continuă să citești Analfabeţilor – de Adrian Păunescu

Balada toamnei În parcuri frunza cade arămie Pe pajişti unde ieri zâmbise mai. Şi în havuzuri lunecă pustie Pe apa-n care dorul ţi-oglindeai. Azi singur al păunilor alai Mai înfloreşte pacea din grădină, Iar eu, simţind zăpezile ce vin Şi presimţind durerea ce-o să vină, Rechem în ţări de geruri şi de chin Uitarea ce …

Continuă să citești Balada toamnei – de Ion Pillat

„Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.” - Mihai Eminescu Un răsunet Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte, La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani! …

Continuă să citești Un răsunet – de Andrei Mureşanu

Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Gând de toamnă Din tot ce e mai trist în toamnă, Pe când natura-i mai pustie, Trezind în sufletele noastre O notă de melancolie, Gândesc la florile acelea, Cununi de-aducere-aminte, Cari-au trăit în cimitire Şi …

Continuă să citești Gând de toamnă – de Traian Demetrescu