Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Motto: Viața e mai tare decât mizeriile ei. - George Bacovia Plumb de toamnă De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; …
Continuă să citești Plumb de toamnă – de George Bacovia
Tango retoric Cine-ţi mai oferă flori? Cine te mai scaldă-n ploi de stele, Cine-ţi şterge uneori Lacrima tăcerii din cuvânt. Cine-ţi mai clădeşte-n zori, Din nisipul somnului castele? Dacă-i vânt, pe pământ şi lacrimi nu mai sunt. Mai ştii, vara cu miros de alge şi pierdutele catarge De la ţărmul unei mări? Mai ştii, şi …
Continuă să citești Tango retoric – de George Țărnea
Zburătorul Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate, Mulţimi de vineţele pe sâni mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc! Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine! Îmi cere... nu-ş ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da; Şi …
Continuă să citești Zburătorul – de Ion Heliade Rădulescu
Îmbătrânesc!… Şi zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare,Căci zi cu zi în ea zărescUn rid mai mult,Un por mai mare,Un păr mai sur,Şi-un zâmbet trist,Ironic,CareN-acceptă nici o resemnare…Şi-mi pare rău că mai exist. Îmbătrânesc!…Şi tinereţeaN-am cunoscut-o niciodată.Când cei de vârsta meaJucau,CântauŞi se înveseleau,Eu eram mamă,Eram tată,Luptam din greu pentr-o bucatăDe pâine,Pentru azi şi …
Continuă să citești Îmbătrânesc – de Cincinat Pavelescu
Spleen Ale mele zile sunt pustiuri cari Rătăcesc în ele roze caravane; Câte visuri blonde, albe, suverane, Câţi emiri fatidici dar cu muşchii tari, Călărind pe negri, nobili armăsari, Şi cămile câte au trecut duşmane Prin nisipu-n flăcări şi cu doruri vane, Eldorado,-n fine ca să le răsari? Şi câţi lei de-orgoliu au răcnit sub …
Continuă să citești Spleen – de Mircea Demetriade
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Niciodată toamna... Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu …
Continuă să citești Niciodată toamna… – de Tudor Arghezi
Nu ştiu cum s-a făcut Nu ştiu cum s-a făcut.Tinereţea s-a dus, a trecut.Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsatNu mai e mândru şi încondeiat. Ce s-au făcut zilele răsunătoare,vara mea cu grâu şi cicoare?N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.Toate erau mai frumoase-nainte. Lumina egalănu m-ademeneşte, nu mă-nşală.Toate fructele spre care-am râvnits-au copt şi-n vis …
Continuă să citești Nu ştiu cum s-a făcut – de Magda Isanos
Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. - Octavian Goga O ramură întârziată Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată, Când toamna palidă coboară, Într-o grădină despoiată, O ramură întârziată Ce-a înflorit a doua oară? Nu te-ai oprit atunci în cale Să te întrebi: ce taină, oare, Ascund înţelepciunii tale …
Continuă să citești O ramură întârziată – de Octavian Goga
La o artistă prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna meaiar eu voi sta să mă uit la tinene-am jucat mult timp unul cu altulsticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toiţigări mai ai doar vreo douăce a fost cu tine haios şi ce a fost sexualşi discuţiile deştepte şi filmele de la …
Continuă să citești La o artistă – de Mircea Cărtărescu
Peisagiu retrospectiv I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veştede sub greaua turmă De nori haotici şi obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze de pe-acum, În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieţii... Şi totuşi, iată-mă venit În faţa toamnei …
Continuă să citești Peisagiu retrospectiv – de Ion Barbu
Periegheze 