Urât şi sărăcie – de Mihai Eminescu

Motto: Versurile se desprind de noi ca frunzele moarte de pe copaci… – Mihai Eminescu Urât şi sărăcie Urât şi sărăcie sunt acei doi tovarăşi,A căror urme crude le aflu pururi iarăşiPe orice chip şi-n orice-ndrăznii de a iubi...Iubit-am poate cântul, voit-am a robiCu el un suflet dulce, al meu întreg să fie...Zburat-au chip şi …

Continuă să citești Urât şi sărăcie – de Mihai Eminescu

Nu-s vinovat faţă de ţara mea – de Andrei Ciurunga

Nu-s vinovat faţă de ţara mea La ora când cobor, legat în fiare, să-mi ispăşesc osânda cea mai grea, cu fruntea-n slavă strig din închisoare: – Nu-s vinovat faţă de ţara mea. Nu-s vinovat că mai păstrez acasă pe-un raft, întâiul meu abecedar şi că mă-nchin când mă aşez la masă, cuviincios ca preotu-n altar. …

Continuă să citești Nu-s vinovat faţă de ţara mea – de Andrei Ciurunga

Meditaţie – de Grigore Alexandrescu

Meditaţie Vara şi-apucă zborul spre ţărmuri depărtate, Al toamnei dulce soare se pleacă la apus, Şi galbenele frunze, pe dealuri semănate, Simţiri deosebite în suflet mi-au adus. O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare! Cum schimbătoarea lume fugând o rennoiesc! Câtă nemărginită pun ele depărtare Între cei din morminte şi acei ce doresc! Unde atâţi …

Continuă să citești Meditaţie – de Grigore Alexandrescu

Lăpușneanu – de Ioan Alexandru

Lăpușneanu Unsprezece prunci cu mama lor Dorm în fresca Slatinei fierbinte Tatăl domn Pahomie monah E de rând la candelele sfinte Și-a lăsat coroană și veșmânt Pe perete-n frescă să se zvânte Și-a-mbrăcat un strai mai potrivit Pe statura sa de oseminte Pruncii în hlamide-au adormit În isonul stranei la psaltire Privegherea miezului de nopți …

Continuă să citești Lăpușneanu – de Ioan Alexandru

Calmare – de Ion Pribeagu

A venit la doctorul Smilik Doamna Sprința Rosenstock, - Doctore, de două zile Nu mă simt bine deloc. Simt în corp o-nfrigurare Ce mă trece tam-nesam De la cap până-n picioare Ia vezi, doctore, ce am? Doctorul își ia o lupă Și se uită-n ochiul drept O palpează pe spinare Apoi delicat, pe piept. O …

Continuă să citești Calmare – de Ion Pribeagu

Murim şi noi … – de Victor Eftimiu

  Cu fiecare dintre ceiDe care moartea ne desparte,Murim şi noi – lăsând o parteÎn fiecare dintre ei ... Imagini ... gânduri ... doruri ... viseAdorm în stinsele priviri,Un cer întreg de amintiriÎn pleoapele pe veci închise ... ________________________ Alte poezii de Victor Eftimiu Citește poezia Crizanteme – de Victor Eftimiu - (re)postată pe 8 …

Continuă să citești Murim şi noi … – de Victor Eftimiu

IUNIE 2025 – sumar al activității mele de blogger

Motto: Singura modalitate prin care poți face lucruri extraordinare este să iubești ceea ce faci. - Steve Jobs Aniversare fericită cu WordPress.com! M-am înregistrat pe WordPress.com în urmă cu 7 ani și două luni. În acest timp am avut peste 1.025.200 vizualizări! Am publicat 2.127 articole, cu 3.168 comentarii. Să începem cu sumarul actualizat al lunii MAI …

Continuă să citești IUNIE 2025 – sumar al activității mele de blogger

Scrisoare de bun rămas – de George Țărnea

Scrisoare de bun rămas Iubito, câtă lume între noi Numărători de ploi din doi în doi Şi dintr-un ochi de dor necunoscut, Câte zăpezi pe buze ne-au crescut... Ascultă-mă şi lasă-mă să strig Mi-e frică de-ntuneric şi de frig Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit Cine-a iubit frumos, cine-a greşit Cine-a făcut …

Continuă să citești Scrisoare de bun rămas – de George Țărnea

Femeia cafenie – de Constant Tonegaru

Femeia cafenie Femeia pe care la Brăila am iubit-oîntr-o cameră de hotelpurta pantofi verzi din piele de șarpeși avea nasul turtit. Era o mulatră.Cum venise aici, habar n-am.părinții, bunicii purtaseră poate odatăîn nări un inel. Gura îi era ca o ventuză.Sânii fierbinți ca niște pâini.Ochii tulburi.Îmi era trupul claviatură pentru dânsa.Numai mâinile îi erau reci,reci …

Continuă să citești Femeia cafenie – de Constant Tonegaru

Veniţi după mine, tovarăşi – de Lucian Blaga

Veniţi după mine, tovarăşi Prietenilor meiVeniţi lângă mine, tovarăşi! E toamnă,se coace pelinul în boabe de strugurişi-n guşe de viperi veninul. C-un chiot vreau astăzi să-nchinîn cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacălăsându-mă singur,cu plânsul, cu voi, şi cu toamna.Veniţi mai aproape! - Şi cel care areurechi de-auzit să audă:durerile nu sunt adânci decât atuncea când …

Continuă să citești Veniţi după mine, tovarăşi – de Lucian Blaga