Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Am iubit Am iubit de când mă ştiuCerul verii, străveziu,Despletitele răchite,Curcubeiele pe stânciOri pădurile adânciSub ger alb încremenite.Mi-a fost drag pe bărăganeSă văd fetele morganeOri pe crestele din munteJoc de trăsnete rotunde,Scurgerea cocorilor,Pacea înălţimilor,Semeţia pinilorPlini de scama norilor. Am iubit iubirea pură,Floare roşie pe gurăŞi în inimă arsură,În priviri zăpezi candideŞi-n piept voci necontenite. M-a …
Continuă să citești Am iubit… – de Nicolae Labiș
E-o prietenie caldă atunci când nu mai ești,Și când te pierzi, începi pierind să crești.Ferește-te la vreme,Țărâna ce-ți rămâne să nu ți se blesteme,De te-a ales destinul cu literă sau piatră,Să lași din tine-n urmă măcar un jar de vatră.M-ai dușmănit o viață, împrietenit cu mine,Și-ți împlinești chemarea precum ți se cuvine.Într-altfel îți rămâne o …
Continuă să citești Posterități – de Tudor Arghezi
Se pare că te-am iubit sub multe forme şi în nenumărate feluri... Viaţă după viaţă, veac după veac, la nesfârşit. Inima mea vrăjită a făurit de fiecare dată acel colier al cântecelor Pe care ţi l-am dăruit ca să-l porţi la gât în toate formele tale, Viaţă după viaţă, veac după veac, pentru totdeauna. De …
Continuă să citești Iubire nesfârşită – de Rabindranath Tagore
De ce nu-mi vii?... Vezi, rândunelele se duc,Se scutur frunzele de nuc,S-aşează bruma peste vii -De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? O, vino iar în al meu braţ,Să te privesc cu mult nesaţ,Să razim dulce capul meuDe sânul tău, de sânul tău! Ţi-aduci aminte cum pe-atunciCând ne primblam prin văi şi lunci,Te ridicam …
Continuă să citești De ce nu-mi vii?… – de Mihai Eminescu
Toamna cu gutui şi îngeri Aceste crengi cu galben rodTrăiesc aceeaşi zi de-amiază;Se-aude-n biblicul efodO existenţă mult mai trează. Vin funingeii şi sărutăParul zeiţei auriu.Acea secundă neştiutăMi-alege gândul străveziu. Vorbire neîntâmplătoare,Ce-mi legi cuvintele de îngeri,Va veni seara şi nu doareCorola lacrimii din plângeri. Oglinda iezerului calmăAşteaptă frunza ca pe-o arcă,Pe prundul liniei din palmă,Vâslea o …
Continuă să citești Toamna cu gutui şi îngeri – de Ilorian Păunoiu
Lui Dumnezeu Tu care-ai plămădit din colbul ud Un suflet cu verigi şi cu inele, O râmă ce-o târăsc pe cerul crud, De ce-mi făcuşi, din plumb şi gânduri grele? Ah, patimile-mi colcăie în trup Şi carnea lor de faguri vor s-o spargă, Să iasă ca albinele din stup Şi-n voie să colinde lumea largă. …
Continuă să citești Lui Dumnezeu – de Ioan I. Ciorănescu
Definiţia istoricului Dator aş fi s-acoper,Iar nu să defăimezPă cei d-un neam cu mine;Dar greu, frate! ohtez,Că n-am altfel cum face,Silit sunt d-adevăr:El îmi zice a scrieToate pân' la un păr.Rea este defăimarea,Mai rău e a minţi:La lucru ce-i de faţăRuşine poţi păţi.Istoric sunt, n-am frate,N-am rudă, n-am vecin:Stăpân am p-adevărul,Lui cată să mă-nchin! Referitor …
Continuă să citești Definiţia istoricului – de Zilot Românul
Plouă... Pe-aici când plouă, plouă îndesat,Nu ține ca la noi un ceas ori două.Că ziua plouă, plouă pe-nserat,Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng.Pădurea stă plouată ca o curcă.Natura calcă cu piciorul stâng:Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată soarele sărac.De după nouri, ca să-ți …
Continuă să citești PLOUĂ – de George Topîrceanu
De ce-aş fi trist? De ce-aş fi trist, că toamna târzie mi-e frumoasă?Pridvoarele-mi sunt coşuri cu flori, ca de mireasă.Fereastra mi-este plinăDe iederi împletite cu vine de glicină. Beteala şi-o desface la mine şi mi-o lasă,Când soarele rămâne să-l găzduiesc în casă.O prospeţime nouă surâde şi învieCa de botez, de nuntă şi ca de feciorie. …
Continuă să citești De ce-aş fi trist? – de Tudor Arghezi
Decontul final Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva, Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea. Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi, C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi, Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni, Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni. Să mai treci pe la …
Continuă să citești Decontul final – de Adrian Păunescu
Periegheze 