Iuţindu-şi caii către satUn ţăran venea întârziat.Vânduse, pesemne,Nişte lemne.Tam-nisam, din goană,Se ivi o cucoană.Cucoană cu pălărie,Pe-nnoptate, pe câmpie,Ce putea să fie?Arătare, stafie.Ea şchiopăta, se poticnea stângace.Ca o răgace.Avea pantofi şi fuste veştejiteŞi parc-ar fi avut şi copite.Parcă avea un beteşug.Parcă ieşise-atunci dintr-un coşciugŞi mai abitirVenea din cimitir,Ca o momâie.I se strâmbase cevaŞi parcă puteaA tămâie.Săteanul …

Continuă să citești Ucigă-l toaca – de Tudor Arghezi

VARĂ  ​La orizont-departe-fulgere fără glaszvâcnesc din când în cândca nişte lungi picioare de păianjen-smulsedin trupul care le purta. Dogoare. Pământu-ntreg e numai lan de grâuşi cântec de lăcuste. În soare spicele îşi țin la sân grăunţeleca nişte prunci ce sug.Iar timpul îşi întinde leneş clipeleşi aţipeşte între flori de mac.La ureche-i ţârâie un greier.(1920) Alte …

Continuă să citești VARĂ – de Lucian Blaga

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Trufași, mișelnici stăpâni  Aron Cotruș trufași, mișelnici stăpâni! o zi va veni, cu aripi sălbatice de vijelii, când crunt ni-or scăpăra cazmalele-n mâni… atunci, atunci… smulși, rupți din munci, …

Continuă să citești Trufași, mișelnici stăpâni – de Aron Cotruș

Un cântec Aud un cântec. Vine de departe,Adus de vântul serii, şi mă cheamă...Nu-i plâns de fluier, nu-i suspin de-aramă,Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau seamă,Viază-n noi, trăiesc în altă parte?Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deşarte!E doina ta cea dulce, dulce mamă!... E vocea ta... Mă …

Continuă să citești Un cântec – de Ștefan Octavian Iosif

Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare: Mai multe roluri joacă omu-n viaţă, Iar actele sunt cele şapte vârste... - W. Shakespeare, Cum vă place, (monologul lui Jaques din actul II, scena 7). Să calci ușor... Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!În rouă-s lacrimile ce s-au …

Continuă să citești Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam

Vara în capitală Au plecat bucureştenii toţi la băiŞi cu Vara n-au rămas în capitalăDecât morţii şi gardiştii...Iar pe străzile pustii şi prin odăi -Praful ce se-ngroaşă zilnic,Şi-n covoare -Moliile cu prezenţa lor fatalăŞi cu veşnica lor poftă de mâncare...De urât că n-are ce să vadăÎn monumentala noastră capitală,Vara umblă toată ziua-n pielea goalăPrin apartamente-nchise …

Continuă să citești Vara în capitală – de Ion Minulescu

Curba de sacrificiu Doamne sfinte cel de sus Doamne sfinte cel de susToate, toate, le-am redus.Am redus băuturicaAm redus și mâncăricaAm redus, redus din grosDe-a ajuns pielea pe os.Mă usuc și mă usucNu mai știu ce să reduc.Am redus de tot tutunulAm redus pân’ și săpunulCă mă spăl o zi din nouăsau mă spăl numai …

Continuă să citești Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase