Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Frunze de toamnă Pică frunzele de toamnă,Scuturate de furtună,Şi picând ca o ninsoareFac pământului cunună. Melancolic, prin fereastră,Mi-arunc ochii către ele,Şi privindu-le le-asamănCu iluziile mele... Alte poezii de același autor. Citește poezia Gând de toamnă – …

Continuă să citești Frunze de toamnă – de Traian Demetrescu

Emoţie de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,iau cuvintele şi le-nec în mare.Şuier luna şi o răsar şi o prefacîntr-o dragoste mare. Poezia a apărut în volumul O viziune a sentimentelor, la Editura pentru Literatură (1964). Alte …

Continuă să citești Emoție de toamnă – de Nichita Stănescu

Toamna Se-ntoarce toamna iar, cu aiureliDe vânt pe la fereşti,Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli,Te-nfiorezi de tristele-i poveşti...El povesteşte despre moarte foiPe care le goneşte ca pe-un roi,Ca pe-un convoiDe fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam.El stinge crini, şi roze, şi zambile,El frânge ramuri,Şi plânge, şi se tânguieşte zileîntregi şi nopti întregi, necontenit.Acuma …

Continuă să citești Toamna – Ștefan Octavian Iosif

Septembrie Suflet al meu, ce faci acu, Pierdut prin lucrurile toate? Lăsându-şi soarele-n bucate, Vara, catarg de foc, trecu. Un greier ţârâie mărunt Prin câmpul unde am umblat Şi ca un mort din somn sculat, În toate pier şi-n toate sunt. Prin vântul serii, glasul tău Îl mai pândesc, poate, şi-acum; O stea sclipind prin …

Continuă să citești Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu

Septembrie cu roze Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt; Parfumuri potolite se leagănă-n grădină: Amurgul toamnei pune miresmelor surdină. Pe fân de-argint albastru cad palidele foi, Încet-încet acopăr grămada de trifoi Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie În parcul plin de urne şi de melancolie. Septembrie cu roze de …

Continuă să citești Septembrie cu roze – de Victor Eftimiu

Răsai asupra mea, lumină lină,Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;O, maică sfântă, pururea fecioară,în noaptea gândurilor mele vină! Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,Deşi al meu e un noian de vină;Privirea ta de milă caldă, plină,îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţaAdâncă a nimicniciei mele,Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie, Dă-mi …

Continuă să citești Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu

Vorba aia La numai 15 anişori, Aveam o creştere aleasă.În pension făceam furori,Dar eram tare ruşinoasă.Şi când cu Nicuşor vorbeam,Mi-ardeau obrajii ca văpaia...Ţiu minte, cât de mult roşeam,Când îmi spunea de vorba aia.   Într-o duminică, fiind caldŞi cum văzduhul sta să fiarbă,M-am dus la gârlă să mă scald,Şi mi-am pus hainele pe iarbă.Dar Nicuşor …

Continuă să citești Vorba aia – de Ion Pribeagu

Numai noaptea Numai noaptea vino, când tăcereaSe loveşte tainic de fereşti,Când mă-nchid ursuz în încăpereaUnde stau şi-aştept să te iveşti. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă,Dar s-a prins în curte, printre vreji,Numai noaptea vino, când se lasăO perdea de plumb pe ochii treji. Fluturând în urma ta eşarfeNegurile toate de pe lac,Fă să …

Continuă să citești Numai noaptea – de Radu Stanca

Te duci, copilărie... Motto: „Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aş da orice pe lume să redevin copil.” Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini, Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci, Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci. Nu mai există …

Continuă să citești Te duci, copilărie… – de Radu Pietreanu