Cum e mai bine – de Virgil Carianopol

Cum e mai bine? Virgil Carianopol Vecinul meu a pus într-unaGrădina lui, cât a-ncăput,Cu ceapă, usturoi şi roşiiŞi i-au dat toate, tot ce-a vrut. Eu am sădit mereu în viaţăPe-ntregul vieţii însoritIubire, visuri, gând, lumină,Şi n-am cules ce-aş fi dorit. Am dat cu trandafiri în oameni,Dar unii fiind de soare goi,Oprindu-și florile luminiiMi-au întors spinii …

Continuă să citești Cum e mai bine – de Virgil Carianopol

Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş

2 decembrie 1935 - 2 decembrie 2023 - 88 de ani de la nașterea poetului Nicolae Labiș Dacă toate astea fi-vor învăţate Fiii voştri singuri hotărăsc în viaţăCare-i meseria ce o vor urma,Fiii voştri mai târziu învaţăTaina ei fierbinte, nobilă şi grea.Fiii voştri singuri mai târziu, fireşte,Îşi aleg iubita mângâind-o blând,Inima lor largă şi sinceră-şi …

Continuă să citești Dacă toate astea fi-vor învăţate – de Nicolae Labiş

Este 1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!? În istoria neamului românesc puţine au fost clipele cu adevărat faste. Ne-a fost hărăzit un destin aspru, asprime care nu ne-a venit din partea pământului de sub tălpi şi nici din partea cerului de deasupra, ci din partea altor şi altor oameni care ne-au încercat străşnicia, …

Continuă să citești Este 1 Decembrie – ziua naţională a tuturor cetăţenilor români!?

Toamna – de George Coșbuc

Toamna Toamna târziu În noaptea cu lună, Cum vâjâie codrul Şi geme şi sună! Din nordul cu neguri Un vuiet răsare Şi vine şi creşte Mai iute, mai tare; Iar codrul aude, Puternicul rege Aude prin noapte Şi bine-nţelege Al oştilor vuiet Din norduri pornite - El vrea să răscoale Puteri obosite Şi-njură şi urlă, …

Continuă să citești Toamna – de George Coșbuc

Poezii de suflet… aniversar! La mulți ani, ROMÂNIA!

Motto: Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. - Nichita Stănescu Cântec II de George Coşbuc Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, Din stejarul Romei tu mlădiţă …

Continuă să citești Poezii de suflet… aniversar! La mulți ani, ROMÂNIA!

Toamnă de suflet – de Tudor Arghezi

Toamnă de suflet Zilele albe, iată, au început să plece, Ca nişte bărci tăcute, pornind fără lopeţi. În ţărm se face seară, şi steaua-n cerul rece Păzeşte cripta nopţii cu candeli şi peceţi. În şirul vieţii noastre întreg, se face seară, O seară fără sunet, nici vânt, nici amintiri. Ieri a plecat o barcă, azi …

Continuă să citești Toamnă de suflet – de Tudor Arghezi

Toamnă – de Claudia Millian-Minulescu

Toamnă Te uiţi cum muşcă toamna din verdele pădurii, Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă - Cu leziuni de unghii şi picături de sânge? Şi-n mine bate-o frunză, ciudată şi firavă, Ce sub capriciul vremei se leagănă şi plânge... Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte Şi cum îşi distilează parfumul diafan, Pe mobile …

Continuă să citești Toamnă – de Claudia Millian-Minulescu

DESPĂRȚIRE – de Radu Stanca

Despărțire Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră. O umbră o să stee mereu între noi doi, Noi care-am fost pe vremuri lipiţi ca două palme Pe pieptul unei …

Continuă să citești DESPĂRȚIRE – de Radu Stanca

Dialog – de Nina Cassian

Dialog Frunze de toamnă, frunze nătânge,Miezuri de piersică, pline de sânge,Cum v-aţi rănit atât de cumplit? N-am bănuit, n-am bănuitCă soarele poartă-un cuţit, un cuţit. Alte poezii de Nina Cassian Citește poezia Voiam să rămân în septembrie – de Nina Cassian - (re0postată pe 1 octombrie 2023; Citește poezia Liniște în cer – de Nina Cassian – (re)postată pe …

Continuă să citești Dialog – de Nina Cassian

Noapte de toamnă – de George Topîrceanu

Noapte de toamnă Murmur lung de streşini, risipite şoapte Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă... Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă. Dar treptat, cu larmă potolită scade Cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des …

Continuă să citești Noapte de toamnă – de George Topîrceanu