Septembrie

Când pomii dau a doua oară-n floare

şi-şi trag mireasma parcă nu din lut

ci chiar din frăgezimea de-nceput,

adu prinos zeiţei născătoare.

În simple meşteşuguri priceput,

te-apleci pe nicovala purtătoare,

îngândurare pe îngândurare,

visându-ţi ziua-n care te-ai născut.

Cum luna albă-n cer adânc sporind

te-află cu capul către nord dormind,

reamintindu-ţi golurile febrei,

din cumpăna cu braţele de-argint

învinse greul vieţii tresărind

cu tot preaplinul dulcilor septembrii.

Alte poezii de Grigore Hagiu.

Citește poezia Septembrie – de Grigore Hagiu – (re)postată pe 15 septembrie 2025.

Grigore Hagiu (născut la 27 septembrie 1933, Târgu Bujor – decedat la 1 februarie 1985, București) a fost un poet român, din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului.

______________

Grigore Hagiu

GRIGORE HAGIU – SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE BĂTRÂNUL NICHITA (rostește Alexandru CAZAN)

Cineva cu lumina stelelor în dreptul inimii — Grigore Hagiu