Motto: Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. – B. P. Hasdeu Noi, nu O parte din noi ne-am învinsGreșeala, minciuna și groaza,Dar e drum, mai e drum necuprinsPână-n zarea ce-și leagănă oaza.Generații secate se sting,Tinerii râd către stelele reci.Cine-și va pierde credința-n izbândăPe-aceste mereu mișcătoare poteci? Cine din noi va muriÎnainte ca …

Continuă să citești Noi, nu – de Nicolae Labiş

Orice copil are un nume Orice copil are un nume,Orice copil are o zi,Lumina lui aprinsă-n lumeDe noapte ne-ar putea păzi. Orice copil are o ţară,Orice copil are părinţi,Descoperind din vară-n varăAlt joc al păsilor cuminţi. Orice copil are o cale,Orice copil are un gând,Călătorind pe cer la valeŞi printre spini din când în când. …

Continuă să citești Orice copil are un nume – de George Țărnea

Motto: Poetul. Un donator de sânge la spitalul cuvintelor. - Lucian Blaga Hanny (Cântic de mahala) În seara când s-au întâlnit, Ea se-ndrepta cu pas grăbit Spre locuinţă. El îi oferă braţul său, Dar ea-i răspunse: „Domnul meu, N-am trebuinţă! N-ascult de tinerii frumoşi, Bărbaţii toţi sunt mincinoşi, Cu-o vorbă dulce Ei te seduc, te-adorm …

Continuă să citești Hanny – de Miron Radu Paraschivescu

Balada maeștrilor În dăsagi, pe umăr, văru-meu Păcală Aducea-n târg ouă și smântână-n oală. Numărând la mână cât e săptămâna, Cumpănea cu ouă brânza și smântâna, Și pornea de joia și cu bulzi de caș, Să-i ajungă vineri marfa în oraș, Când, din casă-n casă, pentru fiecare Domn, avea vreo turtă și prin buzunare. Advocați …

Continuă să citești BALADA MAEȘTRILOR – de Tudor Arghezi

Viața asta-i bun pierdutCând n-o trăiești cum ai fi vrut!Și-acum ar vrea un neam călăuS-arunce jug în gâtul tău:E rău destul că ne-am născut,Mai vrem și-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori,C-o moarte tot suntem datori!Totuna e dac-ai muritFlăcău ori moș îngârbovit;Dar nu-i totuna leu să moriOri câine-nlănțuit. Cei ce se luptă murmurând,De s-ar …

Continuă să citești Decebal către popor – de George Coșbuc

Poeții sunt inima umanității – Eugene Ionesco Lanţul coliviilor 1. În sânul de maică stăteai și râdeai, O ce colivie frumoasă aveai! Și deodată, plângând într-o seară, Te-ai trezit pe pământ ca-ntr-o gară. Ca și cum ai fi fost dat afară din rai. 2. Copil doar o clipă, stingher și mirat, La școală te-au dus într-un …

Continuă să citești Lanțul coliviilor – de Dan Verona

Intimă Cincinat Pavelescu Îţi mai aduci aminte, doamnă?Era târziu şi era toamnă,Şi frunzele se-nfioreau,Şi tremurau în vântul seriiCa nişte fluturi chinuiţi,Ca nişte fluturi rătăciţiDin ţările durerii. Ţi-aduci aminte iar de searaŞi-amurgu-acela violet,Când toamna şi-acorda încet,Pe frunza galbenă — chitara?Pe lac, ce-n lună s-argintase,Încet o lebădă trecea,Şi pata-i albă se pierdeaÎn seara care se lăsase... Şi-atunci, …

Continuă să citești Intimă – de Cincinat Pavelescu

Poveste Sufletul tău funcționează cu lemne,Iar al meu cu electricitate.Dragostea ta umple cerul de fum,A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai merge împreunăO bună bucată de pământ,O bună bucată de cer,O bună bucată de lună. Vom fi fericiți pentru iarbăȘi pentru lac,Vom râde pentru copac,Vom slăvi drumul drept cu câte-o gurăȘi vom ține …

Continuă să citești Poveste – de Marin Sorescu

Dorinţa românului din 1862 Să fie România de-acum în veci unită Şi propăşind în toate să fie ea menită, La răsărit să-nalţe pavilionu-i sus, Ca cele de apus. Să aibă România industrie şi arte, Şcoli bune, răspândite în orişicare parte; Încât românii toţi să fie luminaţi Ca cei de stat bărbaţi. Să fie România întinsă, …

Continuă să citești Dorinţa românului din 1862 – de Alecu Donici