Spleen

Ale mele zile sunt pustiuri cari
Rătăcesc în ele roze caravane;
Câte visuri blonde, albe, suverane,
Câţi emiri fatidici dar cu muşchii tari,

Călărind pe negri, nobili armăsari,
Şi cămile câte au trecut duşmane
Prin nisipu-n flăcări şi cu doruri vane,
Eldorado,-n fine ca să le răsari?

Şi câţi lei de-orgoliu au răcnit sub soare?
Ocean de sânge, aur şi vâltoare;
Însă după zile, zile au urmat,

Iar pustiul creşte şi pustiu-i unul,
Pe când caravane câte-a spulberat
Sau le-a prins în munţii de nisip Simunul!

Alte poezii de Mircea Demetriade.

Citește poezia Spleen – de Mircea Demetriade – (re)postată pe 18 noiembrie 2024.

Mircea Constantin Demetriade (de asemenea întâlnit ca Demetriad, Dimitriade, Dimitriadi sau Demitriadi) – (născut la 2 septembrie 1861, Ocnele Mari – decedat la 11 septembrie 1914) a fost poet, dramaturg și actor român, unul dintre primii admiratori și animatori ai mișcării simboliste românești. Era fiul actorului Costache Demetriade şi frate cu actorii Aristide Demetriade şi Aristizza Romanescu.

Este asociat şi a fost inspirat de Alexandru Macedonski, bazându-se pe influenţe romantice timpurii la revista Literatorul. Mai târziu, a integrat împrumuturi de la Charles Baudelaire şi Arthur Rimbaud, doi dintre autorii pe care Demetriade îi va traduce în limba română.

Casa de Cultură din orașul Ocnele Mari (județul Vâlcea) – localitatea în care s-a născut – îi poartă numele.

Vezi și materialul – Mircea Demetriade (1861-1914) – poetul „Anarhiei”? https://ro.theanarchistlibrary.org/library/a-ravasel-mircea-demetriade-1861-1914-poetul-anarhiei