Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Frunzele (Elegie de toamnă) Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta, Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am. Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra, Să nu văd frunzele cum cad …

Continuă să citești Frunzele (Elegie de toamnă) – de Radu Stanca

Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii …

Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana

Motto: Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. - Nichita Stănescu Cântec II de George Coşbuc Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, Din stejarul Romei tu mlădiţă …

Continuă să citești Poezii de suflet… aniversar! La mulți ani, ROMÂNIA!

Noapte de toamnă Murmur lung de streşini, risipite şoapte Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă... Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă. Dar treptat, cu larmă potolită scade Cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des …

Continuă să citești Noapte de toamnă – de George Topîrceanu

Toamna Toamna târziuÎn noaptea cu lună,Cum vâjâie codrulŞi geme şi sună!Din nordul cu neguriUn vuiet răsareŞi vine şi creşteMai iute, mai tare;Iar codrul aude,Puternicul regeAude prin noapteŞi bine-nţelegeAl oştilor vuietDin norduri pornite -El vrea să răscoalePuteri obositeŞi-njură şi urlă,Că-şi simte pierirea.Şi galben se face,Nu poate s-adoarmă,Nu-şi află nici pace,Şi tremură codrulCu inima ruptăDe spaimă, se …

Continuă să citești Toamna – de George Coșbuc

Toamnă de suflet Zilele albe, iată, au început să plece, Ca nişte bărci tăcute, pornind fără lopeţi. În ţărm se face seară, şi steaua-n cerul rece Păzeşte cripta nopţii cu candeli şi peceţi. În şirul vieţii noastre întreg, se face seară, O seară fără sunet, nici vânt, nici amintiri. Ieri a plecat o barcă, azi …

Continuă să citești Toamnă de suflet – de Tudor Arghezi

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rapsodii de toamnă I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele. Toate florile …

Continuă să citești Rapsodii de toamnă – de George Topîrceanu

Motto: Viața e mai tare decât mizeriile ei. - George Bacovia Plumb de toamnă De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Un palid visător s-a împușcat; E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... - Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; …

Continuă să citești Plumb de toamnă – de George Bacovia

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Niciodată toamna... Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu …

Continuă să citești Niciodată toamna… – de Tudor Arghezi