Destinul
Destinul mi-e să n-am niciun destin.
Destinul mi-e să port alte destine.
Un geam să fiu, strălimpede, străin,
să vă vedeţi pe voi, privind prin mine.
Să nu vă aburească suflul meu
în niciun fel fereastra către lume.
Să nu exist – şi-aceasta-i cel mai greu;
şi ce e mai uşor – să n-am un nume.
Familia o am şi nu o am.
Grădina verii în zadar mă-mbată,
iubirea mea e floarea de pe ram
ce fără fructe piere scuturată.
Iubirea mea ţi-i poate anotimp.
Eu totu-i dau şi nu-mi păstrez nimica.
Doar amintirea murmura prin timp:
Frumoasă-i bucuria, Veronica…
Şi aş fi vrut, atâta aş fi vrut
într-un urmaş să-mi recunosc iubitul.
Dar nu mi-e dat firescul început
pe care-l naşte de-obicei sfârşitul.
Şi nu pot încă soartei să mă-nchin.
Străină-s nu de voi, ci doar de mine.
Destinul mi-e să n-am niciun destin,
destinul mi-e să port alte destine.
Alte poezii de Veronica Porumbacu.
Citește poezia Destinul – de Veronica Porumbacu – (re)postată pe 4 octombrie 2024.
Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, născută la 24 octombrie 1921, București, România – decedată la 4 martie 1977, București, România) a fost o poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română.
În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii ’50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare. Veronica Porumbacu a fost membru în Partidul Comunist Român din 1945.
A fost căsătorită cu criticul literar Mihail Petroveanu. Cuplul a murit în timpul cutremurului din 1977 în apartamentul lor de pe strada Colonadelor, în vizită la ei aflându-se A. E. Baconsky cu soția sa, Clara, precum și Mihai Gafița cu soția sa, toți decedând în urma prăbușirii blocului Continental, în care se aflau.
_______________________
Fata apelor de Veronica Porumbacu 1961 cu Irina Răchițeanu Șirianu – TEATRU RADIOFONIC
S-au aprins in noapte stele – de Veronica Porumbacu, poezie dedicată mamei
TOMA CARAGIU, CORNELIU M POPESCU și VERONICA PORUMBACU – plecați împreună în veșnicie
Periegheze 
„Înclinarea noastră de a crede în destin este întărită de orgoliul de a nu ne crede cu totul ignoraţi de restul Universului.” – Lucian Blaga
ApreciazăApreciază
„Totu-i soartă şi destin, restul e fatalitate.” – Tudor Muşatescu
ApreciazăApreciază
„Destin. Justificarea tiranului pentru crime şi scuza prostului pentru eşecuri.” – Ambrose Bierce
ApreciazăApreciază
„Destin şi schelet. Nu trebuie să tindem neapărat şi într-adins spre o existenţă tragică. Natura s-a îngrijit ea însăşi să ne răstignească fiinţa, carnea şi destinul pe-o cruce de oase.” – Lucian Blaga
ApreciazăApreciază
„Când îl doare pe bogat, e pedeapsă. Când îl doare pe sărac, e destin.” – Marinko Cavar
ApreciazăApreciază
„Când reuşim, ne asumăm toate meritele. Când ratăm, dăm vina pe destin.” – Valeriu Butulescu
ApreciazăApreciază
„Destinul este un avanpost al liniei de sosire, plin cu explicaţii inutile.” – Octav Bibere
ApreciazăApreciază
„Destinul. Un traseu bătut de soartă.” – David Boia
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Omul primeşte de la destin aplauze când face de la indiferenţă lungi pauze şi se implică sincer în nobile cauze.” – Michelle Rosenberg
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Despre destin nu se poate scrie, este biletul scris de Dumnezeu şi pus pe fruntea fiecăruia.” – Betty Marcovici
ApreciazăApreciat de 1 persoană