Curba de sacrificiu Doamne sfinte cel de sus Doamne sfinte cel de susToate, toate, le-am redus.Am redus băuturicaAm redus și mâncăricaAm redus, redus din grosDe-a ajuns pielea pe os.Mă usuc și mă usucNu mai știu ce să reduc.Am redus de tot tutunulAm redus pân’ și săpunulCă mă spăl o zi din nouăsau mă spăl numai …

Continuă să citești Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase

Patriarhal Fâlfâiri de boare rozeSe strecoară în infinitCând pe drumuri sure trecePopa Neacşu obosit. Nalt e popa. De departeCu un sfânt poţi să-l asemeniCând cu dragoste împartePilde bune între oameni. Urcă popa spre colinăRăsfirându-şi barba-n vântVesel c-a-mpărţit luminăŞi iubire pe pământ. Când să intre în curticicăPreoteasa în trei cuvinteÎl întâmpină smerităBine ai venit părinte! Să …

Continuă să citești Patriarhal – de Ion Pribeagu

Cântec de inimă albastră Mai ştii cum te strigam pe-atunci „icoană cu picioare lungi” veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n bici vânam pe coapse iepuri mici vânam prin pulpe fân mieriu erai mireasmă eram viu. Dar of of of desiş de ochi acum de mine trag trei …

Continuă să citești Cântec de inimă albastră – de Mircea Dinescu

Belşug - Negrule, cireşule, gândul rău te-mprejmuie. Jinduiesc la taine coapte guri sosite-n miez de noapte. Om şi păsări, duhuri, fluturi, nu aşteaptă să te scuturi. Prea eşti plin de rod şi vrajă, vine furul, pune-ţi strajă! - Las' să vie, să culeagă, Vara mea rămâne-ntreagă. Stelele deasupra mea nimeni nu mi le-a fura! Alte …

Continuă să citești Belşug – de Lucian Blaga

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rugăciune Cum să nu umblu trist prin grădini?...Din coastele tatei cresc rădăcini.Din inima lui ierburi multe-au crescut,S-au înălțat, străvezii, și-au căzut... Printre amurguri cânt și cosesc.Sub care iarbă o …

Continuă să citești Rugăciune – de Eusebiu Camilar