Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo? E seară – spuse poetul – și-ascult, cineva poate strigă din sat, Cu toată ora târzie Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea Și să vorbească pentru ei. …

Continuă să citești Ce-mi pasă dacă îmi încărunțește părul! – de Rabindranath Tagore

Noapte de iulie A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire...Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc,Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire,Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume,Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios...Care suflet de-al …

Continuă să citești Noapte de iulie – de Alexandru Macedonski

Iuţindu-şi caii către satUn ţăran venea întârziat.Vânduse, pesemne,Nişte lemne.Tam-nisam, din goană,Se ivi o cucoană.Cucoană cu pălărie,Pe-nnoptate, pe câmpie,Ce putea să fie?Arătare, stafie.Ea şchiopăta, se poticnea stângace.Ca o răgace.Avea pantofi şi fuste veştejiteŞi parc-ar fi avut şi copite.Parcă avea un beteşug.Parcă ieşise-atunci dintr-un coşciugŞi mai abitirVenea din cimitir,Ca o momâie.I se strâmbase cevaŞi parcă puteaA tămâie.Săteanul …

Continuă să citești Ucigă-l toaca – de Tudor Arghezi

VARĂ  ​La orizont-departe-fulgere fără glaszvâcnesc din când în cândca nişte lungi picioare de păianjen-smulsedin trupul care le purta. Dogoare. Pământu-ntreg e numai lan de grâuşi cântec de lăcuste. În soare spicele îşi țin la sân grăunţeleca nişte prunci ce sug.Iar timpul îşi întinde leneş clipeleşi aţipeşte între flori de mac.La ureche-i ţârâie un greier.(1920) Alte …

Continuă să citești VARĂ – de Lucian Blaga

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Trufași, mișelnici stăpâni  Aron Cotruș trufași, mișelnici stăpâni! o zi va veni, cu aripi sălbatice de vijelii, când crunt ni-or scăpăra cazmalele-n mâni… atunci, atunci… smulși, rupți din munci, …

Continuă să citești Trufași, mișelnici stăpâni – de Aron Cotruș

Un cântec Aud un cântec. Vine de departe,Adus de vântul serii, şi mă cheamă...Nu-i plâns de fluier, nu-i suspin de-aramă,Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau seamă,Viază-n noi, trăiesc în altă parte?Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deşarte!E doina ta cea dulce, dulce mamă!... E vocea ta... Mă …

Continuă să citești Un cântec – de Ștefan Octavian Iosif

Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare: Mai multe roluri joacă omu-n viaţă, Iar actele sunt cele şapte vârste... - W. Shakespeare, Cum vă place, (monologul lui Jaques din actul II, scena 7). Să calci ușor... Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!În rouă-s lacrimile ce s-au …

Continuă să citești Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam

Vara în capitală Au plecat bucureştenii toţi la băiŞi cu Vara n-au rămas în capitalăDecât morţii şi gardiştii...Iar pe străzile pustii şi prin odăi -Praful ce se-ngroaşă zilnic,Şi-n covoare -Moliile cu prezenţa lor fatalăŞi cu veşnica lor poftă de mâncare...De urât că n-are ce să vadăÎn monumentala noastră capitală,Vara umblă toată ziua-n pielea goalăPrin apartamente-nchise …

Continuă să citești Vara în capitală – de Ion Minulescu