Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
O regulă te-ndeamnă să nu scrii Decât de bine despre vii, Că lucrurile judecate Trec pentru tine-ntre păcate. Porunca e să rabzi din greu, Că judecata-i a lui Dumnezeu. Tot regula te-ndeamnă să te porţi Sfiios, cuviincios şi cu cei morţi. C-au apăsat, c-au prigonit Stăpânii timpului, trăit În plânsete şi suferinţă, Tu întăreşte-te-n credinţă …
Continuă să citești Viii şi morţii – de Tudor Arghezi
În codrul verde nu se mai pierde, Nu se mai vede urmă de cal, Pe la izvoare nu mai apare Umbra călare-a vreunui haiduc. Unde s-au dus, când au apus Anii de sus ai gloriei lor? Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? Caii şi flintele haiducilor? La drumul mare nu mai apare Să mai omoare câte-un ciocoi …
Continuă să citești Amintire cu haiduci – de Valeriu Sterian
Blestem de dragoste Când ţi-o fi lumea mai dragă, să-ţi pice dreapta beteagă şi s-ajungi, la cap de pod, cerşetor, slut şi nărod. Din puterea ta a plină, suptă de vreo curviştină, să rămâi sfrijit ca paiul, urle-ţi versul ca buhaiul, limba să ţi se-mpletească, să vorbeşti pe păsărească, să te topeşti de-a-n picioare, galbin, …
Continuă să citești Blestem de dragoste – de Miron Radu Paraschivescu
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Biserica de altădată Ion Pillat Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în caleCu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,Sub coperiș lăsat pe-o rână, la margine …
Continuă să citești Biserica de altădată – de Ion Pillat
Motto: „Apărați tezaurul cel mai scump ce-ați moștenit de la strămoși, limba, adică simbolul sacru al naționalității noastre!” - Vasile Alecsandri Andrii Popa Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Şi cu pieptul dezvelit? Andrii-Popa cel vestit! Şapte ani cu voinicie Şi-a bătut joc de domnie Şi tot pradă ne-ncetat, Andrii-Popa, hoţ bărbat! Zi şi …
Continuă să citești Andrii Popa – de Vasile Alecsandri
ULTIMA SCRISOARE Sfârșitul a venit fără de veste. Ești fericită? Văd că porți inel. Am înțeles, voi trage dungă peste Nădejdea inutilă. Fă la fel. Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune că-i o formă. Cunosc însemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă. Eu însă-n fața normei nu mă-nchin. Nu te mai cânt …
Continuă să citești ULTIMA SCRISOARE – de Mihai Beniuc
Cine ești, de unde viiomule, tu poți să știi?Unde mergi, ce soartă aipoți tu seama ca să-ți dai? În ce scop te-ai zămislit,pe pământ, de ce-ai venit?Și trăind, la ce trăieștice solie împlinești? Tu ești mare, tu ești mic,Tu ești tot, tu ești nimic,tu ești rău, dar ești și bun,tu-nțelept și tu nebun. Toată viața …
Continuă să citești OMULE – de Lucian Blaga
Noapte de vară ... Lacul tremură în roate,Formele treptat învie:Phoebe tremură pe toateRăsărirea ei târzie ... Ce artist, ce geniu faurSmulse clipei trecătoareLuna, idolul de aurAl perechilor în floare? Ca o sufletească manăZboară străluciri sub astre, –Dar în van aștern sub panăVisul nopților albastre – De rămâi viața toatăSingură, urând iubirea,N-ai să înțelegi vreodatăCât e …
Continuă să citești Noapte de vară – de Panait Cerna
Nor de vară Tu, nor de vară, rumen, belşug de-argint şi apă, Ce treci prin slăvi de vis ca o năframă fină, Cum stau trudit şi singur încovoiat pe sapă Şi-mi picură sudoarea şi lacrima în tină, Abate-ţi mersul şi prin acest văzduh o clipă, Cu fulgere şi tunet destramă-te în ploi, Că azi un …
Continuă să citești Nor de vară – de Zaharia Stancu
Am obosit de vin, de steleAm obosit de gândurile mele,Am obosit de ochii care mă răsfrângNeculegându-mi chipul din adânc.Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezieCântând doar cele câte vor veniSau cele câte vrem să vie.Visez să uit odatăCuvinte, rânjet, gândȘi să privesc în ochii de agatăCa fiecare om de rând,Chipul răsfrânt să nu-mi mai văd,Cu …
Continuă să citești Am obosit de vin, de stele – de Nicolae Labiş
Periegheze 