IULIE Călin, jitarul de la sat,Cu puşca vecinic de-a spinare,Era pe holde împăratŞi statul lui n-avea hotare. În el tot câmpul se-ncredea,Toţi fluturii şi toată floarea:Sulfina seara-l adormeaŞi-l deştepta în zori cicoarea. Odată, deşteptat în zoriDe-acel miros de dimineaţă,Îşi ridică ochii din floriŞi se uită peste fâneaţă. Din pricina zilelor calde,Mărica, zână printre fete,Se coborâse …



