Ploua infernal,şi noi ne iubeam prin mansarde.Prin cerul ferestrei, oval,norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odăii erauneliniştiţi, sub desene în cretă.Sufletele noastre dansaunevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai,plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,mie-mi plouă zborul, cu pene. Şi mă-nălţam. Şi nu mai ştiau unde-milăsasem …

Continuă să citești Ploaie în luna lui marte – de Nichita Stănescu

A fi... A fi peste mormântul verii, Sedus de viață ca de-un dor, Mânz tânăr degustând lumina, Sălbatic și nerăbdător. Să crezi că nu există moarte, Că morții sunt numai un fel De fluturi adormiți de muzici Și-nchiși în bile de oțel. A fi uitat de toată lumea, A fi iubit de cine vrei, Când …

Continuă să citești A fi – de Mircea Micu