Zeul nopţii umblă pe stradă. E foarte afemeiat şi beţivan, Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan Şi-l ţin felinarele să nu cadă. L-am întâlnit în grădina oraşului Zăpăcit, cocoşat, de o cruntă paloare.  Mirosea a infern, a candoare Şi semăna groază ca ochii ocnaşului. Fremătau crizantemele de spaimă, Îndrăgostiţii aveau impresia unei ample zădărnicii, Toţi vagabonzii …

Continuă să citești Zeul nopţii – de Ion C. Pena