Ca o reverenţă, frunza Pregătiri de toamnă şi la mine-n sânge, şi o greutate simt acum la mers, cred că-mi face semne frunza ce se frânge, printr-o reverenţă dinspre univers. Doamne, vine toamna, parcă-i o dovadă că-i destulă toamnă s-o aştepte-n noi, dacă nu le vine ochilor să-şi creadă că senini din toate sunt numai …

Continuă să citești Ca o reverenţă, frunza – de Adrian Păunescu

În cinstea celei care a plecat Ion Minulescu Azi-noapte a plouat ca de-obicei, Că Dumnezeu face ce vrea... O noapte plouă-n cinstea mea... O noapte plouă-n cinstea ei... Azi-noapte, însă, a plouat În cinstea celei care-a plecat! A plecat?... Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea - A plecat altcineva!... Dar cine-a fost nu …

Continuă să citești În cinstea celei care a plecat – de Ion Minulescu

Bunătate toamna Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum. O minune e câteodată boala. Pătrunse de duh, feţele-şi lungesc ceara, dar nimeni nu mai caută vindecare. Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările. Toamna toţi oameni încap laolaltă. Iar noi cei altădat-atât de răi azi suntem buni, parcă am trece fără viaţă prin aurore subpământeşti. …

Continuă să citești Bunătate toamna – de Lucian Blaga

Cea mai frumoasă floare «Ce să-ţi aduc, iubito, de pe mare?»O întrebă în şoapte într-o zi.«Din insule pierdute-n depărtareCea mai frumoasă floare care-o fi» Abia se mai zăreşte-acum catargul.Pe ţărm cu ochii-nchişi şi mâna-n sânO fată albă, alb măsoară largul,Şi-n ochii ei clipeşte-un somn păgân. Un an întreg prin insule cu soareCorabia opri şi strânse-n …

Continuă să citești Cea mai frumoasă floare – de Radu Stanca

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran TOAMNA  Străbatem iarăşi parcul, la pas, ca mai nainte.Cărările-nvelite-s cu palide-oseminte.Aceeaşi bancă-n frunze ne-aşteaptă la fântâni.Doi îngeri duc beteala fântânilor pe mâini. Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.Un …

Continuă să citești Toamna – de Tudor Arghezi

Balada morţii Cobora pe Topolog Dintre munţi, la vale... Și la umbra unui stog A căzut din cale. În ce vară? În ce an? Anii trec ca apa... El era drumeţ sărman Muncitor cu sapa. Oamenii l-au îngropat Într-un loc aiurea, Unde drumul către sat Taie-n lung pădurea. Și de-atunci, lângă mormânt, Plopi cu frunză …

Continuă să citești Balada morţii – de George Topîrceanu

Motto: Oamenii de rând trăiesc ca să mănânce şi să bea. Oamenii de valoare mănâncă şi beau, ca să simtă că trăiesc. - Socrate Îţi mai aduci aminte, Doamnă? Îți mai aduci aminte, doamnă? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau în vântul serii Ca niște fluturi chinuiți, Ca niște fluturi rătăciți …

Continuă să citești Îţi mai aduci aminte, Doamnă? – de Cincinat Pavelescu