Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Nu ştiu cum s-a făcut Nu ştiu cum s-a făcut.Tinereţea s-a dus, a trecut.Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsatNu mai e mândru şi încondeiat. Ce s-au făcut zilele răsunătoare,vara mea cu grâu şi cicoare?N-am să caut, n-am să-mi aduc aminte.Toate erau mai frumoase-nainte. Lumina egalănu m-ademeneşte, nu mă-nşală.Toate fructele spre care-am râvnits-au copt şi-n vis …
Continuă să citești Nu ştiu cum s-a făcut – de Magda Isanos
Motto: Trecutul e noapte, iar amintirile candele care cu vremea se sting. - Octavian Goga O ramură întârziată Nu ţi-a fost dat să vezi vreodată, Când toamna palidă coboară, Într-o grădină despoiată, O ramură întârziată Ce-a înflorit a doua oară? Nu te-ai oprit atunci în cale Să te întrebi: ce taină, oare, Ascund înţelepciunii tale …
Continuă să citești O ramură întârziată – de Octavian Goga
La o artistă prieteno, dormi liniştită cu capul pe perna meaiar eu voi sta să mă uit la tinene-am jucat mult timp unul cu altulsticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toiţigări mai ai doar vreo douăce a fost cu tine haios şi ce a fost sexualşi discuţiile deştepte şi filmele de la …
Continuă să citești La o artistă – de Mircea Cărtărescu
Peisagiu retrospectiv I O, desfrunzirile din urmă! Te uită, vastele păduri Stau veştede sub greaua turmă De nori haotici şi obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-aşeze de pe-acum, În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieţii... Şi totuşi, iată-mă venit În faţa toamnei …
Continuă să citești Peisagiu retrospectiv – de Ion Barbu
Haina mai mult este privită decât persoana cinstită Nastratin Hogea odată fiind la nuntă chemat, Se duse în haine simple, ca sărac biet îmbrăcat; Nuntaşii astfel văzându-l nici în seamă nu-l băga, Ci pe cei cu haine scumpe să trateze alerga; Şi după ce aşezară la masă pe toţi frumos, Îl puseră şi pe dânsul …
Continuă să citești Haina mai mult este privită decât persoana cinstită – de Anton Pann
Pastel - Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, - Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare... - Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Şi spune-mi de ce-i toamnă Şi frunza …
Continuă să citești Pastel – de George Bacovia
Îndemn la luptă Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât inima în piept îți cântă ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus ? Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag, mai sus ? Înfrânt nu ești atunci când …
Continuă să citești Îndemn la luptă – de Radu Gyr
Acelei care va veni Ion Minulescu De unde vii,Și-n care preafericită țarăVăzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...De ce plecași din țara, în care palmieriiTremurătoare umbre își culcă pe nisip?Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul …
Continuă să citești Acelei care va veni – de Ion Minulescu
Emoție de toamnă A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori, că ai să te ascunzi într-un ochi străin, și el o să se-nchidă cu o frunză de …
Continuă să citești Emoţie de toamnă – de Nichita Stănescu
el nu ştia ce broască are cheia dar era domn aşa se prenumea el deschidea şi închidea de-aceea a vrut s-o vâre şi-n urechea mea el era tare dornic să deschidă - e cheia viselor! l-am lămurit am mai păstrat sub ea ca-ntr-o firidă partea din mine care n-a murit el nu ştia deloc virtutea …
Continuă să citești Cheia – de Ştefan Augustin Doinaş
Periegheze 