Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Fără anotimp Iar a venit o toamnă, dar când oare?! Eu nu ştiu să fi fost o primăvară. Începe iar să fie numai sară şi n-a fost zi cu soare. Şi zarzării când oare-au înflorit? Când au umblat albinele prin ei, cu zumzetul lor alb de clopoţei cu care am copilărit?... Au înflorit şi anu-acesta …
Continuă să citești Fără anotimp – de Demostene Botez
Motto: Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte. - Nichita Stănescu Cântec II de George Coşbuc Ţi-ai mânat prin veacuri turmele pe plai, Din stejarul Romei tu mlădiţă …
Continuă să citești Poezii de suflet… aniversar! La mulți ani, ROMÂNIA!
Motto: Pentru mulți, viitorul visat nu este adesea, decât reîntoarcerea la un trecut idealizat. - William Saroyan Viitoarea revoluție din România trebuie să fie una radicală! Să se reseteze tot. Să luăm totul de la 0 (ZERO)! Asta se va întâmpla, deoarece loviluția din decembrie 1989 a rămas neterminată!Atunci când copiii liderilor comuniști și securiștii …
Continuă să citești Despre un viitor… buimac!
Toamna Toamna târziuÎn noaptea cu lună,Cum vâjâie codrulŞi geme şi sună!Din nordul cu neguriUn vuiet răsareŞi vine şi creşteMai iute, mai tare;Iar codrul aude,Puternicul regeAude prin noapteŞi bine-nţelegeAl oştilor vuietDin norduri pornite -El vrea să răscoalePuteri obositeŞi-njură şi urlă,Că-şi simte pierirea.Şi galben se face,Nu poate s-adoarmă,Nu-şi află nici pace,Şi tremură codrulCu inima ruptăDe spaimă, se …
Continuă să citești Toamna – de George Coșbuc
Noapte de toamnă Murmur lung de streşini, risipite şoapte Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte. Rareori prin storuri o lumină scapă De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă... Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă. Dar treptat, cu larmă potolită scade Cântecul acestui tremur de cascade. Tot mai des …
Continuă să citești Noapte de toamnă – de George Topîrceanu
În brațe-mi de-ai vrea să te lași,Ți-aș face un cuib drăgălaș; Un cuib de amor neștiutDeparte, în codrul pierdut; Deasupra, seninul din cer,Jos, iarbă, mireasmă, mister. Izvorul cu ochi de smaraldCânta-va amorul meu cald, Și teiul va cerne ninsoriPe fruntea ta albă de flori; Iar timpul, oprind al său pas,Va da fericirilor glas; Ți-oi zice …
Continuă să citești Idilă – Cincinat Pavelescu
VECINA Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină, Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, - Că ţi-am făcut potecă prin grădină... Adeseori tu laşi la geamuri storul, Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul, Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul! Şi tot mai des mă poartă necuratul Spre zâmbetul din ochii tăi, …
Continuă să citești Vecina – de George Topîrceanu
Toamnă Te uiţi cum muşcă toamna din verdele pădurii, Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă - Cu leziuni de unghii şi picături de sânge? Şi-n mine bate-o frunză, ciudată şi firavă, Ce sub capriciul vremei se leagănă şi plânge... Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte Şi cum îşi distilează parfumul diafan, Pe mobile …
Continuă să citești Toamnă – de Claudia Millian-Minulescu
Toamnă de suflet Zilele albe, iată, au început să plece, Ca nişte bărci tăcute, pornind fără lopeţi. În ţărm se face seară, şi steaua-n cerul rece Păzeşte cripta nopţii cu candeli şi peceţi. În şirul vieţii noastre întreg, se face seară, O seară fără sunet, nici vânt, nici amintiri. Ieri a plecat o barcă, azi …
Continuă să citești Toamnă de suflet – de Tudor Arghezi
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rapsodii de toamnă I A trecut întâi o boarePe deasupra viilor,Și-a furat de prin ponoarePuful păpădiilor. Cu acorduri lungi de lirăI-au răspuns fânețele.Toate florile șoptiră,Întorcându-și fețele. Un salcâm privi …
Continuă să citești Rapsodii de toamnă – de George Topîrceanu
Periegheze 