Legenda daliei

A fost demult… şi Daliei, crăiţa,
i s-a pierdut, de bună seamă, viţa.
Doar basmul ne-aminteşte câteodată
că fata a rămas nemăritată.
Se vede c-a fost tare mofturoasă,
şi-a fost bogată foarte şi frumoasă…
Era înaltă şi-avea trup subţire
şi-şi alesese, în sfârşit, un mire
cu care-a hotărât să facă nuntă.
Mai pune-o funtă şi mai pune-o funtă,
e prea săracă rochia purpurie,
spre alta ochiul parcă mă îmbie,
că e cu flori mai proaspete şi-i nouă
(ce-ar fi de le-aş purta pe amândouă?).
Mai pune-o funtă şi mai pune una….
Când a sfârşit, murea în zare luna.
S-au risipit în patru zări nuntaşii
şi mirele-a plecat, s-au dus şi naşii…
Doar Dalia bolborosea-nainte,
nemulţumită încă de veşminte.
Când s-a lăsat pustiu peste palate
era-mbrăcată , abia pe jumătate…
Acuma, ca în vremea zânei Dochii,
e-nveşmântată-n patruzeci de rochii,
trufaşă trândăveşte în grădină,
dar mirele întârzie să vină…

Alte poezii de Gheorghe Tomozei.

Citește poezia Toamna – de Gheorghe Tomozei – postată pe 19 septembrie 2024;

Citește poezia Legenda daliei -de Gheorghe Tomozei – postată pe 28 septembrie 2023;

Citește poezia Toamna – de Gheorghe Tomozei – (re)postată pe 15 septembrie 2023.

Gheorghe Tomozei (născut la 29 aprilie 1936, București, decedat la 31 martie 1997, București) a fost un poet, un traducător și un eseist român.

Vezi și materialul evocator dedicat de Cleopatra Lorințiu lui Gheorghe Tomozei

Vezi și articolul Ciudata viață a poetului Gheorghe Tomozei.

_______________________

Gheorghe Tomozei – Versuri în lectura poetului

Gheorghe Tomozei – citate memorabile

Amor livresc – Gheorghe Tomozei (lectura Maia Martin)

Florian Pittiș – Atlantida (de Gheorghe Tomozei)

Plajele memoriei cu nisipuri de ceară,
Se îmbogățesc cu o ultimă întruchipare a ta.
Îndepărtată, încetând să doară
Ca o statuie de ceară, ori poate de nea…
Altă dată la moartea unei iubiri
Inima mi se umplea de un vid răcoros
Păream un țărm uitat de aripile subțiri ale ultimului albatros
Un lut amar, prădat de diamante…