Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Vara în oraş Se vorbeşte pe şoptite,Glasul parcă ţi se taie,Iar femeia, de pe ceafă,Şi-a strâns coama-n creştet, claie. Stă sub pieptenele greuCa sub coif, într-adevăr,Când pe spate-şi dă ea capulCu podoaba grea de păr. Strada caldă, noaptea caldă,Vremea rea se cam abate,Târşâitul de picioareEste o realitate. Chiar că tună! Sus pe bolţi,Bubuitul - ce …
Continuă să citești Vara în oraş – de Boris Pasternak
Prin vânturi ce latră Prin vânturi ce latră, sui cu pași de piatră, poteca răsleață: ce șchioapă și-ngheață, către stâni de ceață... Arșițe mă coc, umbra-mi: greu cojoc, parc-ar fi de foc, parc-aș duce așa pe cărarea grea, veacurile-n ea...Și așa cum sui, pieptul muntelui, un gând ca un cui mă izbește, șui: uite turma!... …
Continuă să citești Prin vânturi ce latră – de Aron Cotruș
Târziu de vară Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,străpuns de săgeţile sufletelor noastre. Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite. Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,şi noi descifram …
Continuă să citești Târziu de vară – de Nichita Stănescu
Amurg de vară Histerizate fecioare pale La ferestre deschise palpită... În amurguri roșii, nupțiale, Stau pale și nu se mai mărită. Eu trec îmbătrânit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge – Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun câte-o roză de sânge. Alte poezii de George Bacovia. Citește poezia Note de primăvară – de George …
Continuă să citești Amurg de vară – de George Bacovia
Dumnezeu Mergând pe străzi, privirea cumpărasedin fiecare lucru câte-o parte:umbrare verzi, brăţări şi chiparoaseca lacrima iubitelor din cartevitrine mari, acoperind cu-atlazurimucegăiala sufletelor slute,şi fărădelegi, şi intrigi, şi pervazuriîn care-au stat idile ne-ncepute.Copil venit din măguri şi viroage,coroanelor copacilor oceaniciîngenuncheau sub ape, să se roage,cu anterie gemene, de panici,Am fost în temple,-n temniţi şi-n spitale,m-au întâlnit …
Continuă să citești Dumnezeu – de Ion Caraion
Zi de vară Linişte. Căldură. Soare.Sălciile plângătoareStau în aer, dormitând.Un viţel în râu s-adapăŞi-o femeie, lângă apă,Spală rufele, cântând. Şi din vale abia vineMurmur slab, ca de albine,Somnoros şi uniform:Râul, strălucind în soare,Ceartă sălciile, careToată ziulica dorm. Sub o salcie bătrânăŞi cu-o carte groasă-n mânăCare-mi ţine de urât,M-am culcat în fân pe spate, -Somnul lin, …
Continuă să citești Zi de vară – de George Topîrceanu
Amiază de vară Am obositŞi-acum stăm lungiti pe căpiţele de fân copt.Bolta cerului a devenit prea vastăŞi-acoperă şi hărţi pe care nu le vedem,Privim prelung,DePe o coastă, pârâul de frunzişuri negre care curge-n fundul văii.Poşta mică pe şoseaua albă,Bate-n prafu-n loc.Dar ajunge până sus şi dincolo de noi,Material ca o salbă,Cu zurgălăii În fund,Depărtarea cu …
Continuă să citești Amiază de vară – de Camil Petrescu
Motto: „Nu trebuie să aşteptăm fericirea ca pe un premiu. Când suntem fericiţi nimeni nu ne premiază.” - Anna de Noailles Amiază paşnică Ce proaspătă mireasmă de cătină, de coajăŞi de polen şi sevă în jur s-a risipit;Copacul, plin de soare, îşi picură-a lui vrajă;Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit. Frunzişurile limpezi par creţe, …
Continuă să citești Amiază paşnică – de Anna de Noailles
Amiază de vară Trece soarele prin mine ca prin geam.Ce mai sunt? Ce mai am?Ce-am rămas?Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas. Câte veacuri oare au trecutDe când stau în soare fără gând?Oare-s eu acela de la începutCe-a rămas aicea, ezitând? Sau lumina asta de la soare,Scânteind în ochi ca pe izvoare,Mă petrece înspre negre …
Continuă să citești Amiază de vară – de Demostene Botez
Cântecul cavalerului Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă până când în locul zorilor au venit corbii, corbii erau heralzii absurdelor mele victorii risipindu-mi numele urbi et orbi. Spada mi s-a întors înapoi în trecut, a chemat-o arhanghelul Menumorut, braţul îmi cade, capul mi-e greu, dar numărul morţilor creşte mereu. Creşte şi luna cu cele trei vipere …
Continuă să citești Cântecul cavalerului – de Anatol E. Baconsky
Periegheze 