Prin vânturi ce latră Prin vânturi ce latră, sui cu pași de piatră, poteca răsleață: ce șchioapă și-ngheață, către stâni de ceață... Arșițe mă coc, umbra-mi: greu cojoc, parc-ar fi de foc, parc-aș duce așa pe cărarea grea, veacurile-n ea...Și așa cum sui, pieptul muntelui, un gând ca un cui mă izbește, șui: uite turma!... …

Continuă să citești Prin vânturi ce latră – de Aron Cotruș

Târziu de vară Stăteam aplecaţi deasupra şinelor strălucitoare,cu feţele iluminate de flăcări roşiatic-albastre.Aerul ridica un sunet înalt de privighetoare,străpuns de săgeţile sufletelor noastre. Reparam o linie de tramvai pe largul bulevard,o sudam, o-ndulceam sub ciocane rapide.Umbrele noastre, ca un paşnic stindard,pe adormitele ziduri se căţărau, arcuite. Fierul isca, izbit, hieroglife în aer, sonore,şi noi descifram …

Continuă să citești Târziu de vară – de Nichita Stănescu