Amiază de vară Trece soarele prin mine ca prin geam.Ce mai sunt? Ce mai am?Ce-am rămas?Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas. Câte veacuri oare au trecutDe când stau în soare fără gând?Oare-s eu acela de la începutCe-a rămas aicea, ezitând? Sau lumina asta de la soare,Scânteind în ochi ca pe izvoare,Mă petrece înspre negre …

Continuă să citești Amiază de vară – de Demostene Botez

Cântecul cavalerului Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă până când în locul zorilor au venit corbii, corbii erau heralzii absurdelor mele victorii risipindu-mi numele urbi et orbi. Spada mi s-a întors înapoi în trecut, a chemat-o arhanghelul Menumorut, braţul îmi cade, capul mi-e greu, dar numărul morţilor creşte mereu. Creşte şi luna cu cele trei vipere …

Continuă să citești Cântecul cavalerului – de Anatol E. Baconsky