Acelei care a plecat Când ai plecat, zâmbind, din casa noastră, Din odăiţa plină de senin, În grabă, ai uitat o floare-n glastră Şi pijamaua ta de crèpe de chine. Sărmana pijama cu flori bizare, În care-ai râs atât, nici nu credea Că va veni o zi amară-n care Ai să ne uiţi, pe mine …

Continuă să citești Acelei care a plecat – de Ion Pribeagu

În miezul verii  O fâşie nesfârşită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniştea-i deplin stăpână Peste câmpii arşi de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; şi nu se-ngână Nicio boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere şi-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Şi cât vezi în …

Continuă să citești În miezul verii – de George Coșbuc