Patriarhal Fâlfâiri de boare roze Se strecoară în infinit Când pe drumuri sure trece Popa Neacşu obosit. Nalt e popa. De departe Cu un sfânt poţi să-l asemeni Când cu dragoste împarte Pilde bune între oameni. Urcă popa spre colină Răsfirându-şi barba-n vânt Vesel c-a-mpărţit lumină Şi iubire pe pământ. Când să intre în curticică …

Continuă să citești Patriarhal – de Ion Pribeagu

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. – Emil Cioran Rugăciune Cum să nu umblu trist prin grădini?...Din coastele tatei cresc rădăcini.Din inima lui ierburi multe-au crescut,S-au înălțat, străvezii, și-au căzut... Printre amurguri cânt și cosesc.Sub care iarbă o …

Continuă să citești Rugăciune – de Eusebiu Camilar