Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Purtând pe trup înfiptă ghearăȘi-n suflet drojdii de venin,De zece ori sărmana țară,Rămasa-n voie la străin,D-abia putând să mai respire,Mereu lovită de călăi -De ce te plângi c-a-ta peireÎți vine de la fii tăi?O nu și nu, iubito mamă!Acei ce roabă te-au trădatPrin furtișag români se cheamă,Mânjind un nume uzurpat! Trecut-au vagabonde gloatePrin ospătosul tău …
Continuă să citești La România – de Bogdan Petriceicu Hasdeu
IULIE De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare …
Continuă să citești IULIE – de Otilia Cazimir
Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran În jurul unui divorţ Mişu St. Popescu vrea să divorţeze. Lung prilej de vorbe şi de ipoteze! Unii spun că Mişu singur e de vină, Că la ei în …
Continuă să citești În jurul unui divorţ – de George Topîrceanu
IULIE Călin, jitarul de la sat, Cu puşca vecinic de-a spinare, Era pe holde împărat Şi statul lui n-avea hotare. În el tot câmpul se-ncredea, Toţi fluturii şi toată floarea: Sulfina seara-l adormea Şi-l deştepta în zori cicoarea. Odată, deşteptat în zori De-acel miros de dimineaţă, Îşi ridică ochii din flori Şi se uită peste …
Continuă să citești IULIE – de Duiliu Zamfirescu
Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori. Răsar şi pier cu rândul, fiecare: Mai multe roluri joacă omu-n viaţă, Iar actele sunt cele şapte vârste... - W. Shakespeare, Cum vă place, (monologul lui Jaques din actul II, scena 7). Să calci ușor... Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori!În rouă-s lacrimile ce s-au …
Continuă să citești Să calci ușor când treci prin iarbă-n zori! – de Omar Khayyam
Vara în capitală Au plecat bucureştenii toţi la băi Şi cu Vara n-au rămas în capitală Decât morţii şi gardiştii... Iar pe străzile pustii şi prin odăi - Praful ce se-ngroaşă zilnic, Şi-n covoare - Moliile cu prezenţa lor fatală Şi cu veşnica lor poftă de mâncare... De urât că n-are ce să vadă În …
Continuă să citești Vara în capitală – de Ion Minulescu
VARĂ La orizont-departe-fulgere fără glas zvâcnesc din când în când ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pământu-ntreg e numai lan de grâu şi cântec de lăcuste. În soare spicele îşi țin la sân grăunţele ca nişte prunci ce sug. Iar timpul îşi întinde leneş clipele şi aţipeşte între flori …
Continuă să citești VARĂ – de Lucian Blaga
Cântec de inimă albastră Mai ştii cum te strigam pe-atunci „icoană cu picioare lungi” veneai pe râu sau râu erai curgeai în mine până-n rai cu limba preschimbată-n bici vânam pe coapse iepuri mici vânam prin pulpe fân mieriu erai mireasmă eram viu. Dar of of of desiş de ochi acum de mine trag trei …
Continuă să citești Cântec de inimă albastră – de Mircea Dinescu
Noapte de iulie A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire... Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc, Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire, Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc. Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume, Numai el, dar fără dânsul sunt un …
Continuă să citești Noapte de iulie – de Alexandru Macedonski
Zece membri de partid Visau viaţă nouă Unul a vorbit în vis, Şi-au rămas doar nouă. Nouă membri de partid De marxism s-au copt! Unul s-a răscopt din ei, Şi-au rămas doar opt! Opt membri de partid Au trecut la fapte ... Unul a trecut la Tito! Şi-au rămas doar şapte! Şapte membri de partid …
Continuă să citești Zece membri de partid – de Păstorel Teodoreanu
Periegheze 