Amiază maură În aer e lene… Amiază de vară. E pâclă greoaie de plină Sahară. Ca tigru-ntre două tigrese rivale, Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale, Ahmet stă-ntre două geloase neveste: Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste! Biulbiul este blondă, Fatme este brună; O patimă oarbă şi alta nebună. Ahmet simte …

Continuă să citești Amiază maură – de I. L. Caragiale

Elegie O, vechi şi dragi bucătării de vară, Simt iar în gură gust suav de-amiază Şi în tristeţea care mă-nconjoară Din nou copilăria mea visează: Ienibahar, piper prăjit pe plită, Peşti groşi ce-au adormit în sos cu lapte, Curcani păstraţi în zeama lor o noapte Spre o delicateţe infinită, Ciuperci cât canapeaua, în dantele, Icre …

Continuă să citești Elegie – de Emil Brumaru