Doina sărăciei – de Alexandru Macedonski

Doina sărăciei

Oh, de ce n-avui noroc
Să mă nasc un dobitoc,
Să mă ducă unde-or vrea,
Făr’ să ştiu de soarta mea,
Să mă ducă la tăiere,
Făr’ să ştiu de junghiere.

Maică, măiculiţa mea,
Ce-mi făcuşi tu viaţa grea?
Ce rău îţi făcui eu, maică,
Ce rău îţi făcui eu taică,
De mă scoaserăţi pe lume
Ori din dragosti, ori din glume?

Că n-am, maică, ce să fac,
Că n-am, taică, cum să-mpac
Dorul meu cu lumea rea,
Şi e sărăcia grea…
Lung şi-a jale câinii latră
Şi copiii-mi plâng în vatră.

Şi ce să mă fac eu, -ce?
Că scăpare nu mai e…
C-am vândut velinţi şi ţoală
Şi n-am ce mai pune în oală…
Nici mălai n-am să înmoi
Şi e vremea de apoi.

Alte poezii de Alexandru Macedonski.

Citește AICI rondelurile din Poema rondelurilor (1927), de Alexandru Macedonski

Citește poezia Rondelul crizantemei – de Alexandru Macedonski – postată pe 13 octombrie 2023;

Citește poezia Satira Epocei – de Alexandru Macedonski – postată pe 23 august 2023;

Vezi și poezia Noaptea de mai – de Alexandru Macedonski – (re)postată pe 11 mai 2022;

Vezi și poezia Către viitorime – de Alexandru Macedonski – postată pe 4 ianuarie 2022;

Vezi și poezia Doina sărăciei – de Alexandru Macedonski – postată pe 6 ianuarie 2021;

Vezi și poezia Geniurilor – de Alexandru Macedonski – postată pe 7 iulie 2019.

Alexandru Macedonski Signature.jpg

Alexandru A. Macedonski (născut la 14 martie 1854, la București, Țara Românească – decedat 24 noiembrie 1920, la București, România) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii.

___________________________

Sursa foto copertă

NSPetrescuGaina - Alexandru Macedonski (3).jpgAlexandru Macedonski – caricatură de Nicolae S. Petrescu-Găină

Maria Gheorghiu – Cântec din Fanar (versuri de Al. Macedonski)

Tudor Gheorghe – În Arhanghel (versuri de Al. Macedonski)

În Arhanghel e o fată
Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Nu poți chipul să-i alungi,
Însă astfel de ciudată
Ca-n Arhanghel nu e fată.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.