Primăvara A trecut iarna geroasă, Câmpul iar a înverzit Rândunica cea voioasă La noi iarași a sosit. Dintr-o creangă-n alta zboară Sturzul galben, aurit Salutare, primăvară, Timp frumos, bine-ai venit! Turturelele se îngână, Mii de fluturi vezi zburând Si pe harnica albină Din flori miere adunând. Cânta cucu-n dumbrăvioară Pe copacul înflorit, Salutare, primăvară Timp …

Continuă să citești PRIMĂVARA – de Vasile Alecsandri

Sosirea rândunicii Rândunica a sosit,Primăvara vine,Iată mugurii-nverzesc,Grădinițele-nflorescTot e viu și-ntineritCăci e cald- și bine. Ger, zăpadă, tot s-a dus,Primăvara vine!Răsărit-ați mândre flori,Și prin zări se văd cocori,Verde-i jos, senin e susCăci e cald și bine. Alte poezii de George Coșbuc. Citește poezia Vestitorii primăverii – de George Coșbuc - (re)postată pe 26 aprilie 2024; Citește poezia …

Continuă să citești Sosirea rândunicii – de George Coșbuc

  PENTRU TOATE FLORILE DIN LUME! Intenționat le dau la apă cu o zi mai târziu decât momentul invocat în titlu! Pentru că ieri era mare aglomerație la... urdiniș! Sper să fie (bine) primite! FLORILE Dimitrie Anghel De câte ori deschid portița și intru în grădină-mi pareCă mă cuprinde-o vrajă dulce, și florile-mi dezmiardă ochii.O fantazie …

Continuă să citești Poezii și melodii de… Florii!

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Rugă pentru Duminica Floriilor Ion Minulescu Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiuȘi iartă-mă că-n viață n-am fost decât ce sunt -Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,Un …

Continuă să citești Rugă pentru Duminica Floriilor – de Ion Minulescu

ERA O FÂNTÂNĂ Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea, Ca toate şoselele lumii. Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea, Era o fântână cu ciutura grea. Căci apa-şi clădise, trecând peste ea, În straturi, pojghiţele humii. Era o fântână cu cumpăna grea, Ca toate fântânile vieţii. Era o fântână cu cumpăna grea, Cu apa …

Continuă să citești Era o fântână – de Elena Farago

Vestitorii primăverii Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi Veniți cu bine! De frunze și de cântec goi, Plâng codrii cei lipsiți de voi. În zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ceea ce-ați lăsat? Nu v-a fost dor De țara voastră? N-ați …

Continuă să citești Vestitorii primăverii – de George Coșbuc

Turism Şoseaua urcă spre Voineasa, Iar Lotrul curge spre Brezoi... O fată şi-a pierdut cămaşa Prin fânul de curând cosit, Şi-acum, în poarta casei, s-a proptit Să-şi mai arate-o dată sânii goi Şi trupul rumenit de soare Turiştilor înfometaţi De farmecul unei idile trecătoare În pitorescul munţilor Carpaţi... Aşa sunt toate fetele la munte... În …

Continuă să citești Turism – de Ion Minulescu

Egloga* destinului tragic Poporul meu contemplativ A fost belit în mod festiv. Să ştie chiar de la-nceput Pe mâna cui a încăput Şi să n-aştepte ani mai buni De la marmita cu minuni. Că el, oricum, din post în post, E învăţat s-o ducă prost Şi hărăzit să fie trist... M-apucă plânsul, deci exist! Eglogă,  …

Continuă să citești Egloga destinului tragic – de George Țărnea

Amiază maură În aer e lene… Amiază de vară. E pâclă greoaie de plină Sahară. Ca tigru-ntre două tigrese rivale, Ce scuipă de turbă şi sânge şi bale, Ahmet stă-ntre două geloase neveste: Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste! Biulbiul este blondă, Fatme este brună; O patimă oarbă şi alta nebună. Ahmet simte …

Continuă să citești Amiază maură – de I. L. Caragiale

Elegie O, vechi şi dragi bucătării de vară, Simt iar în gură gust suav de-amiază Şi în tristeţea care mă-nconjoară Din nou copilăria mea visează: Ienibahar, piper prăjit pe plită, Peşti groşi ce-au adormit în sos cu lapte, Curcani păstraţi în zeama lor o noapte Spre o delicateţe infinită, Ciuperci cât canapeaua, în dantele, Icre …

Continuă să citești Elegie – de Emil Brumaru