Poezii de iarnă și Crăciun

Dedic acest montaj de muzică și poezie tuturor trăitorilor adevăratelor sărbători de iarnă! Să fiți sănătoși și fericiți! Iarna pe uliță de George Coșbuc A-nceput de ieri să cadăCâte-un fulg, acum a stat,Norii s-au mai răzbunatSpre apus, dar stau grămadăPeste sat. Nu e soare, dar e bine,Și pe râu e numai fum.Vântu-i liniștit acum,Dar năvalnic …

Continuă să citești Poezii de iarnă și Crăciun

În Decembrie ’89 s-a scandat „Vom muri şi vom fi liberi”! Cât de liberi suntem acum, după 34 de ani?

Motto: „Îi poţi prosti pe toţi un timp, îi poţi prosti pe unii tot timpul, dar nu-i poţi prosti pe toţi tot timpul.”  - Abraham Lincoln După lupte seculare,...  iată visul nostru realizat! Am luptat şi am progresat... Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituţional! Împlinirea în acest decembrie a 34 de ani de …

Continuă să citești În Decembrie ’89 s-a scandat „Vom muri şi vom fi liberi”! Cât de liberi suntem acum, după 34 de ani?

Morții – de Ion Caraion

Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Morții Suntem câmpul pe care-l plouă ploile. Suntem iarba pe care-o pasc oile și lumina pe care-o dă soarele. Suntem izvoarele. Suntem viitorul și rădăcinile și somnul în care …

Continuă să citești Morții – de Ion Caraion

Lacrimile – de Lucian Blaga

Motto: Încă o dată, iar și iară, a iubi e primăvară. A iubi aceasta vine, tare de departe-n mine. – Lucian Blaga Lacrimile Când izgonit din cuibul veşniciei întâiul om trecea uimit şi-ngândurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrându-l lumina, zarea, norii - şi din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - …

Continuă să citești Lacrimile – de Lucian Blaga

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) Lăsaţi-mă singurătăţii mele. Mi-albeşte capul, în vârtejul lumii, Pe frunţi de valuri stă cununa spumii, De mult ce se frământă între ele. De visuri inima pustie nu mi-i... Senin mă urc pe-a lor înalte schele, Străbat albastre văi, plutind prin stele, Pământul ducă-şi droaia lui de mùmii! Tihnit, ascult a gândului …

Continuă să citești Sonet (Lăsaţi-mă singurătăţii mele) – de Alexandru Vlahuță

Gligore Fărăţară – de Andrei Ciurunga

Gligore Fărăţară De-un car de ani mă tot numesc aşa bătrânii brazi pe care-i ţin de neamuri, aghezmuind pe jos, în calea mea, cu lacrimi de răşină de pe ramuri. Când urc pe munte, sus, printre păduri, aud, de sub a crengilor povară, cum mă îndeamnă nevăzute guri: „Rămâi la noi, Gligore Fărăţară.” Dacă mă …

Continuă să citești Gligore Fărăţară – de Andrei Ciurunga

Cântec (De va veni la tine vântul) – de Octavian Goga

Cântec De va veni la tine vântul Purtând povestea mea amară Jelitul lui să nu te-nfrângă, Mustrarea lui să nu te doară! Nu-i vina ta... aşa e scrisă Nemilostiva lege-a firii Sărutul otrăvit al brumii Omoară toamna trandafirii. Şi cine s-ar opri să plângă O frunză veştedă-n cărare, Când codrii freamătă alături Şi râd în …

Continuă să citești Cântec (De va veni la tine vântul) – de Octavian Goga

Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase

Curba de sacrificiu Doamne sfinte cel de sus Doamne sfinte cel de susToate, toate, le-am redus.Am redus băuturicaAm redus și mâncăricaAm redus, redus din grosDe-a ajuns pielea pe os.Mă usuc și mă usucNu mai știu ce să reduc.Am redus de tot tutunulAm redus pân’ și săpunulCă mă spăl o zi din nouăsau mă spăl numai …

Continuă să citești Doamne sfinte cel de sus – de Constantin Tănase

Fluturi sărutându-se – de Carmen Sylva

Fluturi sărutându-se Cu gene-ncins-a ochii tăi Cel ce-a creat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Și-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu genele-ți ating Cu genele-mi de tremur pline, Din ochi clipesc aprins și des – Și astfel te sărut pe tine. Bătând din aripi, când ne sunt Unite-aprinsele pleoape, E …

Continuă să citești Fluturi sărutându-se – de Carmen Sylva

Viaţa mea se iluminează – de Nichita Stănescu

13 decembrie 1983 – 13 decembrie 2023: 40 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu Viaţa mea se iluminează Părul tău e mai decolorat de soare, regina mea de negru şi de sare. Ţărmul s-a rupt de mare şi te-a urmat ca o umbră, ca un şarpe dezarmat. Trec fantome-ale verii în declin, corăbiile …

Continuă să citești Viaţa mea se iluminează – de Nichita Stănescu