Cel care nu se teme de nimic este mai puternic decât cel de care toată lumea se teme – Friedrich Schiller
Septembrie Suflet al meu, ce faci acu, Pierdut prin lucrurile toate? Lăsându-şi soarele-n bucate, Vara, catarg de foc, trecu. Un greier ţârâie mărunt Prin câmpul unde am umblat Şi ca un mort din somn sculat, În toate pier şi-n toate sunt. Prin vântul serii, glasul tău Îl mai pândesc, poate, şi-acum; O stea sclipind prin …
Continuă să citești Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu
Zburătorul Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate, Mulţimi de vineţele pe sâni mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc! Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine! Îmi cere... nu-ş ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da; Şi …
Continuă să citești Zburătorul – de Ion Heliade Rădulescu
Vals de toamnă La geamuri, toamna cântă funerar Un vals îndoliat, şi monoton... - Hai să valsăm, iubito, prin salon, După al toamnei bocet mortuar. Auzi, cum muzica răsună clar În parcul falnic, antic, şi solemn,- Din instrumente jalnice, de lemn, La geamuri, toamna cântă funerar. Acum, suspină valsul, şi mai rar, O, lasă-mă acum …
Continuă să citești Vals de toamnă – de George Bacovia
Legenda daliei A fost demult… şi Daliei, crăiţa, i s-a pierdut, de bună seamă, viţa. Doar basmul ne-aminteşte câteodată că fata a rămas nemăritată. Se vede c-a fost tare mofturoasă, şi-a fost bogată foarte şi frumoasă… Era înaltă şi-avea trup subţire şi-şi alesese, în sfârşit, un mire cu care-a hotărât să facă nuntă. Mai pune-o …
Continuă să citești Legenda daliei -de Gheorghe Tomozei
Destinul Destinul mi-e să n-am nici un destin. Destinul mi-e să port alte destine. Un geam să fiu, strălimpede, străin, să vă vedeţi pe voi, privind prin mine. Să nu vă aburească suflul meu în nici un fel fereastra către lume. Să nu exist - şi-aceasta-i cel mai greu; şi ce e mai uşor - …
Continuă să citești Destinul – de Veronica Porumbacu
Prietenul sufletesc Dacă-l întrebi de sănătate, El stă cu buzele umflate. Dacă-l opreşti cumva la masă, Zice că supa e prea grasă Şi, încă de la început, Bucatele nu i-au plăcut. Îi dai ţigare şi-l surprinzi C-aşteaptă să i-o şi aprinzi. Te-ntreabă cât câştigi din meserie Şi cât plăteşti semestrul de chirie. Se pare că …
Continuă să citești Prietenul sufletesc – de Tudor Arghezi
Cu toamna în odaie Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam, Mi-a bătut cu degete de ploaie... Şi la fel ca-n fiecare an, M-a rugat s-o las să intre în odaie, Că-mi aduce o cutie cu Capstan Şi ţigări de foi din Rotterdam... Am privit în jurul meu şi-n mine: Soba rece, Pipa rece, Mâna rece, Gura …
Continuă să citești Cu toamna în odaie – de Ion Minulescu
Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu (1703) Patru sunt râuri denu Raiu ce cură, Pre cumu grăiaște sfânta Scriptură. Patru evanghelii den Ceriu ne tună Și la credință pre toți adună. Patru suntu seamne tot îndoite, Și ale țărâi foarte slăvite, Cu care seamne să-ncoronează Domnul Constandin tot omul crează Că se numeaște și Băsărabă, …
Continuă să citești Versuri la stema lui Constantin Brâncoveanu – de Antim Ivireanul
Lasă-mi, toamnă... Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă Urşii …
Continuă să citești Lasă-mi, toamnă… – de Ana Blandiana
Riga Crypto şi Lapona Enigel Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Şi Crypto, regele-ciupearcă! - Nuntaş fruntaş! Ospăţul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul, tot zice-l-aş, Cu Enigel …
Continuă să citești Riga Crypto şi Lapona Enigel – de Ion Barbu
Periegheze 