IULIE Călin, jitarul de la sat, Cu puşca vecinic de-a spinare, Era pe holde împărat Şi statul lui n-avea hotare. În el tot câmpul se-ncredea, Toţi fluturii şi toată floarea: Sulfina seara-l adormea Şi-l deştepta în zori cicoarea. Odată, deşteptat în zori De-acel miros de dimineaţă, Îşi ridică ochii din flori Şi se uită peste …
![](https://panatiberiu.blog/wp-content/uploads/2023/07/pexels-photo-205000.jpeg?w=900)