Doina sărăciei Oh, de ce n-avui noroc Să mă nasc un dobitoc, Să mă ducă unde-or vrea, Făr’ să ştiu de soarta mea, Să mă ducă la tăiere, Făr’ să ştiu de junghiere. Maică, măiculiţa mea, Ce-mi făcuşi tu viaţa grea? Ce rău îţi făcui eu, maică, Ce rău îţi făcui eu taică, De mă …

Continuă să citești Doina sărăciei – de Alexandru Macedonski

Romanţa celor ce se vând Se-ngroapă soarele-ntr-un nor - O, negrul nor ca şi mormântul Înşelătoarelor ce mor Neplânse de amanţii lor! Pe la ferestre-şi plimbă vântul Tristeţile sfârşitului de vară, În timp ce-n cârciuma murdară, Din strunele de-aramă - cântul Chitarelor Îşi ia avântul... Iar pe la mese, Rând pe rând, O ceată de …

Continuă să citești Romanţa celor ce se vând – de Ion Minulescu

Dacă tu ai dispărea Adrian Păunescu Dacă tu ai dispărea Într-o noapte oarecare Dulcea mea, amara mea Aş pleca nebun pe mare. Cu un sac întreg de lut Şi-o spinare de nuiele Să te fac de la-nceput Cu puterea mâinii mele. Lucru lung şi monoton Să te înviez femeie Eu, bolnav Pygmallyon Hai, şi umblă …

Continuă să citești Dacă tu ai dispărea – de Adrian Păunescu

Mă răsucesc, mă zbat Mă răsucesc, mă zbat în gol, în glod... gândul -fir nevăzut- mi-l înnod, mi-l deznod, patimi flămânde mă mușcă, mă rod... Doamne, găsi-voi spre Tine vrun pod, pentru foamea-mi de cer, pentru pașii-mi ce-n gloduri se-afundă și pier, pentru trăirea-mi fără flori și fără rod?! Ca un haiduc zdrențuit de plumbi, …

Continuă să citești Mă răsucesc, mă zbat – de Aron Cotruș

Motto: Poezia unui vers adânc nu va putea niciodată fi înlocuită de poezia frazei. - Tudor Arghezi Am legat... Am legat copacii la ochi Cu-o basma verde Și le-am spus să mă găsească. Și copacii m-au găsit imediat Cu un hohot de frunze. Am legat păsările la ochi Cu-o basma de nori Și le-am spus …

Continuă să citești Am legat… – de Marin Sorescu

Sosirea clipei Cu cât se-apropie clipa de plăcere, Cu-atât sosirea ei vrem să se-amâne… Căci chiar și cea mai mică-ntârziere E-un plus de timp ce nouă ne rămâne. Să amânăm pe cât putem sărutul… Gurile noastre-un timp să se mai caute Pe buza mării când așteaptă vântul Lopețile galerelor sunt flaute… Stai cu picior-ntins, dar …

Continuă să citești Sosirea clipei – de Radu Stanca

Diploma Se spune - și eu cred că nu-s povești C-ar fi trăit odată-n București, Prin nouă sute douăzeci și șapte, Un oarecare - Acsinte Papălapte, Care, Nu știu prin ce împrejurare Ajunsese mare. Și, băiat drăguț Având mănuși, cravașă și-un căluț Era primit în cercuri literare. La „Capșa” era-ntr-una nelipsit. A scris și niște …

Continuă să citești DIPLOMA – de Ion Pribeagu