Răsai asupra mea, lumină lină, Ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, maică sfântă, pururea fecioară, în noaptea gândurilor mele vină! Speranţa mea tu n-o lăsa să moară, Deşi al meu e un noian de vină; Privirea ta de milă caldă, plină, îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toţi, pierdut în suferinţa Adâncă a nimicniciei mele, Eu …

Continuă să citești Răsai asupra mea – de Mihai Eminescu

Motto: Când văd proștii locuind în cele mai strălucitoare palate, înțeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. - Traian Demetrescu Frunze de toamnă Pică frunzele de toamnă, Scuturate de furtună, Şi picând ca o ninsoare Fac pământului cunună. Melancolic, prin fereastră, Mi-arunc ochii către ele, Şi privindu-le le-asamăn Cu iluziile mele... Alte poezii de același autor. …

Continuă să citești Frunze de toamnă – de Traian Demetrescu

Te duci, copilărie... Motto: „Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil, Aş da orice pe lume să redevin copil.” Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini, Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci, Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci. Nu mai există …

Continuă să citești Te duci, copilărie… – de Radu Pietreanu

Toamna Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli De vânt pe la fereşti, Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli, Te-nfiorezi de tristele-i poveşti... El povesteşte despre moarte foi Pe care le goneşte ca pe-un roi, Ca pe-un convoi De fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam. El stinge crini, şi roze, şi zambile, El frânge ramuri, …

Continuă să citești Toamna – Ștefan Octavian Iosif

Vorba aia La numai 15 anişori, Aveam o creştere aleasă. În pension făceam furori, Dar eram tare ruşinoasă. Şi când cu Nicuşor vorbeam, Mi-ardeau obrajii ca văpaia... Ţiu minte, cât de mult roşeam, Când îmi spunea de vorba aia. Într-o duminică, fiind cald Şi cum văzduhul sta să fiarbă, M-am dus la gârlă să mă …

Continuă să citești Vorba aia – de Ion Pribeagu

Numai noaptea Numai noaptea vino, când tăcereaSe loveşte tainic de fereşti,Când mă-nchid ursuz în încăpereaUnde stau şi-aştept să te iveşti. Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă,Dar s-a prins în curte, printre vreji,Numai noaptea vino, când se lasăO perdea de plumb pe ochii treji. Fluturând în urma ta eşarfeNegurile toate de pe lac,Fă să …

Continuă să citești Numai noaptea – de Radu Stanca

Septembrie cu roze Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt; Parfumuri potolite se leagănă-n grădină: Amurgul toamnei pune miresmelor surdină. Pe fân de-argint albastru cad palidele foi, Încet-încet acopăr grămada de trifoi Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie În parcul plin de urne şi de melancolie. Septembrie cu roze de …

Continuă să citești Septembrie cu roze – de Victor Eftimiu

  Motto: Fiecare frunză îmi șoptește fericirea, planând către pământ din copacul toamnei. - Emily Bronte  Septembrie Suflet al meu, ce faci acu,Pierdut prin lucrurile toate?Lăsându-şi soarele-n bucate,Vara, catarg de foc, trecu. Un greier ţârâie măruntPrin câmpul unde am umblatŞi ca un mort din somn sculat,În toate pier şi-n toate sunt. Prin vântul serii, glasul …

Continuă să citești Septembrie – de Miron Radu Paraschivescu