Motto: „Viața e ca o piesă de teatru. Nu contează cât durează, ci cât de bine e jucată.” – Seneca Când mai credeam Demult, când mai credeam că n-am să mor,Că tot ce naşte veşnic vieţuieşte,Am râs de oamenii bătrâni prosteşteDispreţuind melancolia lor. Mi se părea că sunt nemuritor,Că n-o să mă atingă niciodatăTimpul cu …

Continuă să citești Când mai credeam – de Mircea Micu

Poeţii sunt oameni care şi-au păstrat ochii de copil. - Alphonse Daudet Liniște în cer Dragostea mea, ancoră grea, ţine-mă strâns; toate mă dor: gura – de dor, ochii – de plâns. Dragostea mea. Vîntul căzu – – poate că nu, dar s-a făcut linişte-n cer, fără puteri, ca la-nceput. linişte-n cer. Nu mai visez …

Continuă să citești Liniște în cer – de Nina Cassian

Scăzută zării blândă e ţara minerală.- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.A ofilirii numai această foarte palăFăclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. Poezie apărută …

Continuă să citești Suflet petrecut – de Ion Barbu

Umanism 1Sunt furios pe tine dar mai ales pe mineCă m-ai făcut prea lesne să-mi distilez în graiÎnvălmăşirea tandră şi crudă, ce mă ţine,Diminuându-mi forţa canalelor de nai. 2Sunt bucuros că astăzi a nins întâi şi-ntâi,Că azi întâia oară sunt drept precum o spadă,Că îmi mângâie fruntea întâiul tău călcâi,Că-s negru în pustia candidă de …

Continuă să citești Umanism – de Nicolae Labiș

Sonet bohem Tovarăşului meu întru mansardă Aseară mi-a venit proprietara, Madame Ecaterine Bobnăut, Punându-mi în vedere să mă mut, Că n-am plătit chiria toată vara. Am opinat că timpul nu-i trecut, Că dacă scriu romanul „Donna Clara”, O să mă proslăvească toată ţara Din Dorohoi şi până la Sascut. I-am spus, apoi, că noaptea-i aurită, …

Continuă să citești Sonet bohem – de Ion Pribeagu

Aruncarea în valuri Iubita mea, să ne-aruncăm în mare Împleticiţi în sare şi guvizi Să fie marea templul nunţii noastre Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi. Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge Şi te sărut cu univers cu tot Pe zarea sfâşiată de păcate Plutim râzând şi ne iubim înot. Iubita mea, să ne-aruncăm în mare …

Continuă să citești Aruncarea în valuri – de Adrian Păunescu

Motto: Bruma de poezie care, de bine, de rău, învăluie acest pământ, emană din toamna veşnică a Creatorului şi dintr-un cer necopt pentru a-şi scutura stelele. - Emil Cioran Reflex 109 Mai pune-o vorbă bună, dacă vrei,Pentru această vară, pe la zei,Să nu ne-o ia de tot sau prea curând!Și, dacă ne iubim de-o vreme-n gând,Mult mai solar, …

Continuă să citești Reflex 109 – de George Țărnea

- Ceea ce-mi dărui cu mâinile-ţi primescNimic mai mult, iubito, nu-ţi cerşesc!- Da, da, te ştiu eu, cerşetor umil ce-mi eşti,Tot cerul inimii tu mi-l cerşeşti! - Dacă-mi vei da o floare rătăcită, una,În inimă o voi păstra pe totdeauna!- Dar dacă spini cu ea ţi-oi da?- Voi sângera şi voi răbda!- Da, da, te …

Continuă să citești GHIMPELE (Da, da, te ştiu eu) – de Rabindranath Tagore

La vestitul doctor CosteaVine Ion de la Copou- Buna ziua, dom-le doctorMi-a intrat o țeapă-n ou.Pacientul se dezbracăDoctorul îl urcă-n patȘi cu mare atențiuneCercetează-n lung și-n lat.Ia luneta, o fixeazăIa penseta o flambeazăScoate țeapa, pensuleazăPune vata, bandajeazăPune fașa și-l panseazăScoală omul și-l așeazăPacientul achită taxaȘi apoi satisfăcut,Îi dă doctorului mâna- Buna ziua! - Vă salut.Peste-un timp, aproape-o …

Continuă să citești Amicul „Ion” – de Ion Pribeagu